Barbara (pictoriță)
Barbara (pictoriță) | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Olga Biglieri |
Născută | [1] Mortara, Lombardia, Regatul Italiei |
Decedată | (86 de ani) Roma, Italia[2] |
Cetățenie | Italia (–) Regatul Italiei (–) |
Ocupație | pictoriță |
Limbi vorbite | limba italiană |
Activitate | |
Pseudonim | Barbara |
Mișcare artistică | aeropittura[*] |
Modifică date / text |
Olga Biglieri Scurto, cunoscută și sub numele de Barbara, (n. , Mortara, Lombardia, Regatul Italiei – d. , Roma, Italia) a fost o pictoriță în stil futurist și o aviatoare italiană. A fost una dintre cele trei femei implicate în mișcare și în special în Aeropictură. (Celelalte fiind Marisa Mori și Benedetta Cappa(d)).[3]
Biografie
modificareBiglieri s-a născut la Mortara, Lombardia, la 15 martie 1915. A crescut în mediul rural din jurul Novarei, unde tatăl ei deținea o fermă. A început să picteze la vârsta de unsprezece ani[4] și s-a pregătit, de asemenea, pentru a deveni pilot. După ce a învățat să planeze, a luat licența de pilot la Aeroclubul di Cameri la doar 16 ani.[5]
Biglieri a devenit asociată cu futurismul atunci când Filippo Tommaso Marinetti, care a fost fondatorul mișcării, i-a văzut din întâmplare picturile într-o vitrină a unui magazin. [4]
Biglieri a ales să lucreze sub numele de Barbara și să-și îmbine cele două pasiuni, incluzând imagini de avioane în picturile sale. Pictura ei din 1939 Aeropitura di città a fost inclusă în a 22-a Bienală de la Veneția. Subiectul principal al picturii este un avion, dar compoziția ei se estompează în forme bidimensionale.[5] Picturile ei sunt importante, deoarece sunt o mărturie a modului în care femeile pictori aeronautici și-au găsit un loc în imaginea clasică futuristă bărbat/mașină și pentru a crea conceptul paralel de „superdonna” sau femeie/mașină.[6]
În 1939 s-a căsătorit cu poetul și scriitorul Ignazio Scurto. Când Scurto a fost înrolat în 1943, Biglieri a trebuit să aibă grijă de copiii lor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Soțul ei a murit în 1954.[4] După o lungă perioadă de pauză, în care s-a retras în Val d'Ossola(d) pentru a scrie cărți pentru copii, Biglieri a lucrat ca jurnalistă de modă.[7] La începutul anilor 1960, a găzduit o emisiune radio populară la Rai Radio 1, Stella Polare, unde a dat sfaturi despre modă.[8]
Interesul lui Biglieri pentru artă a fost reaprins de o întâlnire cu artistul suedez Gosta Liljestrom în 1964. În 1986, sculptura ei Arborele păcii a fost instalată permanent în grădina Muzeului Memorial al Păcii din Hiroshima.
În 1998 a fost subiectul unei autobiografii scrise de Francesca Brezzi, Quando il futurismo è donna: Barbara dei colori.[9]
Moștenire
modificareÎn 2009, una dintre lucrările ei a fost inclusă într-o expoziție la Casa Italiana Zerilli-Marimò din New York.[5]
Referințe
modificare- ^ Olga Biglieri Scurto, Allgemeines Künstlerlexikon Online
- ^ Union List of Artist Names, , accesat în
- ^ „FUTURISMO: E' MORTA BIGLIERI, 'AEROPITTORE' CON MARINETTI”. www1.adnkronos.com.
- ^ a b c d "Barbara (Olga Biglieri), 150anni.it, Retrieved 31 January 2017
- ^ a b c Furiste: Women in Art and Literature, Giancarlo Carpi, Casa Italiana Zerilli – Marimò, New York, 2009, Retrieved 21 January 2017
- ^ Elza Adamowicz; Simona Storchi (). Back to the Futurists: The avant-garde and its legacy. Manchester University Press. p. 35. ISBN 978-1-5261-0200-3.
- ^ „Barbara (Olga Biglieri)”. www.150anni.it.
- ^ „Tutti gli artisti che vissero ed animarono Casa Bossi”. .
- ^ Donne, La Libreria Delle (). „Libreria delle Donne: Barbara dei colori”.
- ^ „L'artista, la principessa e il pilota: il ricordo nelle vie di Novara”. lastampa.it. .