Deschide meniul principal

Barbu Lăzăreanu (nume la naștere Baruch Lazarovici'[1]) (n. 5 octombrie 1881, Botoșani - d. 19 ianuarie 1957, București) a fost un istoric literar și publicist român de origine evreiască [2][3], membru titular al Academiei Române (1948), doctor în filologie și un militant comunist român.

Logo of the Romanian Academy.png Membru titular al Academiei Române
Barbu Lăzăreanu
Barbu Lăzăreanu.jpg
Publicistul Barbu Lăzăreanu
Date personale
Născut5 octombrie 1881
Botoșani, România
Decedat19 ianuarie 1957, (76 de ani)
București, Republica Populară Română
Naționalitate România
CetățenieFlag of Romania (1952-1965).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiepublicist, istoric literar
Activitate
Cunoscut pentruFondator al Academiei Ștefan Gheorghiu
Partid politicPartidul Comunist Român

El a fost salvat în timpul deportării evreilor de Regina-Mamă Elena a României.

A colaborat la principalele periodice ale mișcării muncitorești („România muncitoare”, „Socialismul”), iar apoi la presa ilegală a PCR.

A înființat, la 11 martie 1945, și condus în calitate de rector (1945-1948) prima universitate muncitorească din România[4], transformată ulterior în Academia Ștefan Gheorghiu.

A scris versuri și numeroase articole și studii despre literatura română clasică și despre folclor. Dintre acestea, cele mai importante au fost compilate în volumul „Glose și comentarii de istoriografie literară” (1958).

În perioada regimului comunist, o stradă din orașul Suceava i-a purtat numele.

Atât în perioada comunistă cât și în prezent, o stradă din Botoșani și din Craiova îi poartă numele.

NoteModificare

BibliografieModificare

  • Academia Republicii Populare Române - "Dicționar Enciclopedic Român" (Ed. Politică, București, 1962-1964)

Legături externeModificare