În clasa Basidiomycetes sunt incluse circa 30 mii specii de ciuperci superioare la care în rezultatul procesului sexuat se formează bazidia – organ omolog ascei de la ascomicete, pe care se formează spori exogeni, numiți bazidiospori. Corpul vegetativ este reprezentat printr-un tal, alcătuit din trei tipuri de miceliu: primar, secundar și terțiar.

Basidiomycètes
Clasificare științifică
Regn: Mycota
Diviziune: Eumycota
Clasă: Basidiomycetes

Biologie

modificare

Miceliul primar este format din hife haploidale, este saprofit, slab dezvoltat și de scurtă durată. În urma copulării miceliilor primare are loc plasmogamia, rezultând un miceliu secundar, binucleat. Miceliul secundar reprezintă dikariofaza și constituie aparatul vegetativ de lungă durată a bazidiomicetelor. Pe miceliul secundar iau naștere bazidiile cu bazidiospori, în urma unui proces asemănător formării ascelor la ascomicete. Miceliul terțiar reprezintă miceliul de fructificare a ciupercilor bazidiomicete și este alcătuit tot din celulele binucleate, care iau parte la formarea bazidiofructelor, alcătuind țesuturi false cu funcții de susținere, secreție, conducere, protecție ș.a.

Bazidiile pot fi monomere și dimere, când sunt alcătuite din două articole, dintre care cel bazal constituie hipobazidia, iar cel din partea superioară epibazidia. Bazidiile formate pe miceliul terțiar se asociază într-un strat fertil numit himeniu. Bazidiile se formează direct pe miceliul dikariotic, în corpuri fructifere deschise sau complet închise.

Clasificare

modificare
Clasificarea clasei Basidiomycetes (interes fitopatologic)
Clasa Subclasa ordinul   Familia Specia Denumirea populară
Basidiomycetes Holobasidiomycetidae Agaricales  Pleurotus ostreatus Păstrăvul fagului
Armillaria mellea ghebe, opintici
Aphyllophorales Polyporussquamosus  iasca cu solzi sau ciuperca păstrăv
Stereum hirsutum  esca viței-de-vie
Fomes  fomentarius iasca adevărată
Stereum purpureum  boala plumbului la pomii fructiferi
Merulius lachrymans  putregaiul lemnului de foioase 
Teliobasidiomycetidae Ustilaginales Tilletiaceae Tilletia caries mălura comună a grâului
Tilletia foetida
Tilletia intermedia
Tilletiatriticoides 
Tilletia controversa   mălura pitică a grâului
Urocystis occulta  tăciunele tulpinilor și frunzelor de secară 
Urocystis allii  tăciunele cepei
Ustilaginaceae Ustilago tritici tăciunele zburător al grâului
Ustilago nuda  tăciunele zburător al orzului
Ustilago hordei tăciunele îmbrăcat al orzului
Ustilago nigra  tăciunele negru al orzului
Ustilago avenae tăciunele zburător al ovăzului
Ustilago laevis  tăciunele îmbrăcat al ovăzului
Ustilago maydis  tăciunele comun al porumbului
Sorosporium reilianum  tăciunele știuleților și paniculelor de porumb
Sphacelotheca sorghi  tăciunele sorgului
Uredinales Melampsoraceae Melampsora allii-populina  rugina cepei și a plopului
Melampsora allii salicis alba  rugina cepei și a salciei albe
Melampsora pinitorqua răsucitorul pinului
Cronartium ribicola  rugina coacăzului  și a pinului strob
Puccinaceae Uromyces betae  rugina sfeclei
Uromyces pisi  rugina mazării
Uromyces phaseoli  rugina fasolei
Uromyces striatus  rugina lucernei
Tranzschelia  pruni-spinosae rugina prunului
Puccinia recondita  rugina brună a grâului
Puccinia graminis rugina neagră a cerealelor
Puccinia glumarum  rugina galbenă a cerealelor
Puccinia anomala  rugina pitică a orzului
Puccinia coronata  rugina coronată a ovăzului
Puccinia helianthi  rugina florii-soarelui
Puccinia porrii  rugina prazului și usturoiului
Puccinia allii  rugina cepei
Gymnosporangium tremelloides  rugina mărului
Phragmidium disciflorum rugina trandafirului
Phragmidium rubi-idaei  rugina zmeurului și murului

Bibliografie

modificare
  • BAICU, T., ȘESAN, TATIANA, EUGENIA. Fitopatologie agricolă. Editura Ceres, București, 1996, 316 p.
  • GHEORGHIEȘ, C., CRISTEA, STELICA. Fitopatologie. Vol. I. București, Ceres, 2001, 272 p.
  • BĂDĂRĂU, S. Fitopatologie. Ch.: S. n. „Print-Caro” SRL, 2009, 360 p
  • BĂDĂRĂU, S., BIVOL, A. Fitopatologia agricolă. Ch.: UASM, 2007, 438 p.