Bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor

Bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor
Roma San Paolo fuori le mura BW 1.JPG
Bazilica Sfântul Paul din afara zidurilor
Informații generale
Confesiuneromano-catolică
HramSfântul Pavel, 29 iunie
Jurisdicție religioasăDioceza romano-catolică a Romei[*]  Modificați la Wikidata
Tipbazilică papală
Localizare
ȚaraItalia
LocalitateRoma
metropolitan city of Italy[*]Metropola Roma[*]
Date despre construcție
Stil arhitectonicrenascentist și romanic
CtitorConstantin cel Mare
Înălțime maximă73 metri
Istoric
Sfințiresecolul al IV-lea

Bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor (în italiană Basilica di San Paolo fuori le mura) este una din cele patru bazilici patriarhale ale Romei, alături de Bazilica Sfântul Ioan din Lateran, Bazilica Santa Maria Maggiore și Bazilica Sfântul Petru.

IstorieModificare

Bazilica a fost construită din ordinul împăratului Constantin cel Mare, pe locul unui fost memorial aflat pe mormântul Sfântului Pavel (Paul). Acest edificiu a fost extins în anul 370, sub domnia lui Valentinian I.

În anul 386 împaratul Teodosiu I a început ridicarea unei bazilici mai mari, însă lucrarea, incluzând mozaicurile, nu a fost terminată până la pontificatul lui Leon I. Poetul Prudențiu a descris monumentul în câteva fraze expresive. Fiind dedicată și sfinților Taurinus și Herculanus, martiri în Ostia secolului al V-lea, aceasta poartă și denumirea de „bazilica celor trei domni”.

Din bazilica antică nu s-au păstrat decât partea interioară a absidei, cu arcul triumfal și mozaicurile din interiorul acestuia. Mozaicurile din absida și din tabernacolul marturisirii lui Arnolfo di Cambio apartin secolului al XIII-lea. În vechea bazilică fiecare papă își avea propriul portret într-o porțiune ce se întindea deasupra coloanelor, despărțind cele patru arcade de navă.

În 937, când Odo de Cluny a venit la Roma, Alberic II de Spoleto, patrician din Roma, a încredințat mănăstirea și bazilica congregației acestuia, iar Odo l-a așezat la conducere pe Balduino de Monte Cassino. Papa Grigore al VII-lea a fost abate al mănăstirii. În timpul lui au fost executate porțile de bronz ale bazilicii, de către un artist constantinopolitan. Papa Martin al V-lea a încredințat mănăstirea călugărilor benedictini de la Monte Cassino. Jurisdicția abatelui se va întinde și asupra altor zone precum districtul Civitella San Paolo, Leprignano si Nazzano.

Curtea interioara a mănăstirii a fost realizată între anii 1220 si 1241. Sacristeriul pastreaza o frumoasa statuie a papei Bonifaciu IX. În timpul papei Grigore cel Mare, lânga bazilică se aflau doua mănăstiri: Sfântul Aristus, pentru călugări, și Sfântul Ștefan, pentru maici. Slujbele erau ținute de un sobor de preoți special aleși de papa Simplicius. De-a lungul timpului, maănăstirile și clerul basilicii au decăzut; papa Grigore al II-lea a restaurat mănăstirile și a încredințat călugărilor îngrijirea basilicii.

Papii au continuat cu actele de binefacere către aceasta mănăstire. Deoarece bazilica avusese de suferit de pe urma invaziilor sarazinilor din secolul al IX-lea, papa Ioan al VIII-lea a fortificat bazilica, mănăstirea și locuințele țăranilor care formau atunci orașul Ioannispolis, care era menționat încă din secolul al XIII-lea.

Între anii 1251 și 1964, basilica a servit ca reședință a patriarhului latin de Alexandria.

În 1832, un foc ce a pornit din cauza neglijenței lucrătorilor care reparau acoperișul a cuprins întreaga bazilică. Alături de alte biserici din Roma, aceasta și-a conservat caracterul său primitiv timp de 1435 de ani. Întreaga lume a contribuit la renovarea acesteia. Viceroy al Egiptului a trimis pilastri de alabastru, țarul Rusiei a trimis prețioasele malafituri din tabernacol. Lucrările de pe fațada principală, îndreptată spre Tiber, au fost terminate de guvernul italian, care a declarat bazilica drept monument național. Interiorul pereților navei sunt așternuți cu mozaicuri pe două rânduri prezentând scene din viața Sfântului Pavel.

Bazilica, înființată de împăratul Constantin cel Mare, a fost construită deasupra a ce se considera a fi mormântul Sfântului Pavel, unde se zice că, imediat după execuția acestuia, urmașii săi au ridicat un monument memorial, numit cella memoriae, deasupra mormântului său. Cum am spus[cine?] mai sus, această basilică constantiniană a fost înlocuită în anul 386 de către o clădire și mai mare. La rândul ei, aceasta a fost distrusă de incendiul din 1823, iar actuala bazilică a Sfântului Pavel din-afara zidurilor a fost ridicată în locul aceleia, înălțându-se podeaua.

La data de 6 decembrie 2006 s-a anunțat că arheologii au descoperit, sub altar, un sarcofag ce se crede a păstra moaștele apostolului Pavel. O conferință de presă ținută la 11 decembrie 2006 a oferit mai multe detalii in privința lucrărilor de excavație, care au durat din anul 2002 până ăn 22 septembrie 2006 și care au început imediat ce pelerinajele la basilica din anul jubiliar 2000 și-au mărturisit tristețea de a nu putea vedea și a se închina la mormântul sfântului Pavel. Sarcofagul nu a fost mutat din locul sau, ceea ce se poate vedea din el fiind doar o laterală.

O linie curbă din cărămizi care indică marginea absidei bazilicii lui Constantin a fost descoperită în apropierea vestică a sarcofagului, arătând că vechea bazilică își avea intrarea dinspre est, ca și Bazilica Sfântul Petru din Vatican.

FotogalerieModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor