Tabernacul

(Redirecționat de la Tabernacol)

Tabernacolul[1] (uneori tabernacul și, învechit, tabernaclu) este dulăpiorul dintr-o biserică catolică în care se păstrează pâinea consacrată euharistic. Acesta poate fi realizat din piatră, metal sau lemn. Este așezat, de obicei, în spatele altarului.

Tabernaculul bisericii Sankt Nikolaus din Haslach an der Mühl, în Austria Superioară: dulăpiorul euharistic se află sub crucifix.
Tabernacol medieval dezafectat, Biserica fortificată din Ighișu Nou. Balamalele fostei uși pot fi observate în dreapta imaginii.

EtimologieModificare

Etimologia cuvântului este latină. Tabernaculum înseamnă încăpere (tavernă) mică, inclusiv cu sensul de „cort”.[2]

Cuvântul tabernacul (cu variantele tabernacol, tabernaclu) a pătruns în română prin intermediu francez respectiv italian (în italiană tabernacolo, în franceză tabernacle).[3] Cuvintele tabernacolo respectiv tabernacle au drept origine același cuvânt latin medieval tabernaculum.[4] În traducerea latină a Bibliei, Vulgata, termenul a fost folosit pentru a desemna Cortul întâlnirii, confecționat de evrei în timpul Exodului, ca Dumnezeu să locuiască în mijlocul lor.

NoteModificare

  1. ^ Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (2005)
  2. ^ Gh. Guțu, Dicționar latin - român, 1983
  3. ^ Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu (2007), Noul dicționar universal al limbii române.
  4. ^ Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand (1977), Nouveau dictionnaire étymologique et historique.

BibliografieModificare

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Tabernacul