Tabernacul (mobilier)
Un tabernacul[1] (uneori tabernacol și, învechit, tabernaclu) este, într-o biserică romano-catolică sau greco-catolică, un dulăpior sau o cutie (uneori în formă de biserică)[2], în care se păstrează ciboriumul care conține hostiile consacrate în cursul mesei, respectiv sfânta cuminecătură. Poate fi realizat din lemn, metal, piatră. Este așezat, de obicei, în spatele altarului.
EtimologieModificare
La origine, tabernaculul este cortul care adăpostea Chivotul Legământului în epoca profetului Moise.
Cuvântul românesc tabernacul (cu variantele tabernacol, tabernaclu) are o etimologie multiplă: împrumuturi din latină tabernaculum: „cort”[3], italiană tabernacolo, franceză tabernacle.[2] Cuvintele italian, tabernacolo și francez, tabernacle au drept origine același cuvânt latin, tabernaculum.[4]
NoteModificare
- ^ Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (2005)
- ^ a b Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu (2007), Noul dicționar universal al limbii române.
- ^ Gh. Guțu, Dicționar latin - român, 1983
- ^ Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand (1977), Nouveau dictionnaire étymologique et historique par...
BibliografieModificare
- Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti”, Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Univers Enciclopedic, București, 2005, 2007, ISBN 973-637-087-x sau ed. Univers Enciclopedic Gold, București, 2010, ISBN 978-606-8162-08-9.
- G. Guțu, Dicționar latin - român, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983 (1326 de pagini, format 24 cm x 17 cm). Ediția a doua, revăzută și adăugită, a apărut la Editura Humanitas, București, 2003 (1448 de pagini, 25 cm). ISBN 9732809337.
- Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique par..., quatrième édition revue et corrigée, Librairie Larousse, Paris, 1977. ISBN 2-03-020210-X
- Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2007. ISBN 978-973-675-307-7
