Ben Corlaciu

jurnalist român
Ben Corlaciu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Galați, România Modificați la Wikidata
Decedat (57 de ani) Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist
poet Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea din București

Benedict Corlaciu (n. 6 martie 1924, Galați – d. 15 iunie 1981, Paris) a fost un poet, prozator și traducător român.

Biografie modificare

[1][2] A absolvit Literele și Filosofia la București (1947). A fost redactor la revista Flacăra, membru al grupării de pe lângă revista Albatros, alături de Geo Dumitrescu și Dinu Pillat. În 1975 s-a stabilit în Franța.[3] A scris o poezie anticalofilă, cu tentă anarhistă. Proza de inspirație autobiografică se remarcă prin poza damnării și exprimarea revoltei sociale: Moartea lângă cer, 1946; Candidatul, 1950; Pâinea păcii, 1951; Cazul doctor Udrea, 1959; Baritina, 1965; Strigoaica și casa nebună, 1973; Tout espoir sera puni; d'un écrivain roumain à Paris (Orice speranță va fi pedepsită; de un scriitor român la Paris), 1984.

În 1976 face greva foamei pe Esplanada Trocadéro din Paris pentru a-și aduce soția și copilul din România, cărora autoritățile române nu le permitea emigrarea.[4]. În cele din urmă, familiei i-a fost aprobată plecarea în Franța.[5]

Operă modificare

Poezii modificare

  • Tavernale, 1941
  • Pelerinul serilor, 1942
  • Arhipelag, 1943
  • Manifest liric, 1945 (Premiul Editurii Forum)
  • Poezii, 1946
  • Poeme florivore, 1972
  • Starea de urgență, 1972
  • Arcul biologic, 1974

Romane modificare

  • Moarta lângă cer, 1946
  • Cazul Doctor Udrea, 1959
  • Baritina, 1965
  • Cind simti cum moare vintul, 1972

Povestiri, nuvele modificare

  • La trântă cu munții, 1949
  • Candidatul, 1950
  • Timpii de aur, 1951
  • Pâinea păcii, 1951
  • Noaptea de la Ipotesti, 1957
  • Strigoaica si casa nebuna, 1973

Traduceri în limba română modificare

Note modificare

  1. ^ Mircea Crisan. „Povestea tulburătoare a lui Ben Corlaciu. Scriitorul pe care comuniștii au încercat să-l șteargă din istorie”. Accesat în . 
  2. ^ Nicoară Mihali. „Ben Corlaciu se întoarce acasă”. Accesat în . 
  3. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ [1]
  5. ^ Monica Lovinescu, La apa Vavilonului, Humanitas, București, 2010, p. 682