Betamax
Tip:Casetă magnetică, ½-inch
Codare:NTSC, PAL, SECAM
Capacitate:Până la 5 ore
Mecanism de citire:Scanare elicoidală
Mecanism de scriere:Scanare elicoidală
Standard Internațional:525 de linii, 625 de linii
Dezvoltat de:Sony
Dimensiuni fizice:15,6 × 9,6 × 2,5 cm (61⁄7 × 33⁄4 × 1 inch)
Extins la:VHS
Folosire:Filme la domiciliu, Video la domiciliu
extins la:VHS

Betamax (cunoscut și sub numele de Beta, ca în logo-ul său) este un format (un standard) pentru înregistrări video, introdus de compania Sony în 1975,[1] care utilizează o bandă magnetică de 12,7 mm (o jumătate de țol) lățime. Betamax, folosit de companiile Sony, Toshiba și Pioneer, a pierdut lupta pentru piața video japoneză în fața companiei JVC,[2] care a lansat filme în formatul VHS.[3] Aici nu calitatea a câștigat, sistemul Betamax fiind derivat dintr-unul profesional, ci sistemul cu marketingul superior - VHS. Bătălia a durat 10 ani.

Referințe

modificare
  1. ^ McDonald, Paul (). Video and DVD Industries. British Film Institute. p. 33. ISBN 9781844571673. Accesat în . 
  2. ^ „Betamax”. Pcmag.com. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Owen, Dave (). „The Betamax vs VHS Format War” (video). Mediacollege.com. Accesat în . 

Legături externe

modificare