Wikipedia

Biljana Srbljanović

dramaturgă sârbă
Biljana Srbljanović

Srbljanović în iunie 2008
Date personale
Născută (54 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Stockholm, Suedia Modificați la Wikidata
Căsătorită cuGabriel Keller[*]​ (din ) Modificați la Wikidata
Cetățenie Serbia Modificați la Wikidata
Ocupațiedramaturgă
scenaristă
dramaturg[*]​
activist pentru drepturile omului
scriitoare
politiciană
profesoară universitară[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba sârbă[4][5] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Belgrad
Universitatea de Artă din Belgrad[*]​  Modificați la Wikidata
OrganizațieAtelje 212[*][[Atelje 212 (theatre in Belgrade, Serbia)|​]]  Modificați la Wikidata
Partid politicLiberalno-demokratska partija[*][[Liberalno-demokratska partija (political party in Serbia (founded 2005))|​]]  Modificați la Wikidata
PremiiWinning of liberty (award)[*][[Winning of liberty (award) |​]] ()
Sterija Prize[*][[Sterija Prize |​]]
Statueta lui Joakim Vujić[*]​
Ernst-Toller-Preis[*][[Ernst-Toller-Preis (Bavarian literary prize)|​]] ()
Europe Theatre Prize[*][[Europe Theatre Prize (european Commission award)|​]] ()  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Biljana Srbljanović (pronunție în sârbă: [bǐʎana sr̩bʎǎːnoʋitɕ]; sârbă Биљана Србљановић; n. , Stockholm, Suedia) este o dramaturgă din Serbia.

A scris unsprezece piese de teatru și un scenariu TV pentru serialul Otvorena vrata, difuzate de Radio Televiziunea Sârbă la mijlocul anilor 1990. Piesele ei au fost puse în scenă în aproximativ 50 de țări printre care și România. Srbljanović este, de asemenea, lector fără normă întreagă la Facultatea de Arte Dramatice din Belgrad. La 1 decembrie 1999 a devenit primul scriitor străin care a primit premiul Ernst Toller. Ea a primit diverse premii teatrale, inclusiv Premiul Slobodan Selenić, Premiul Osvajanje Slobode, Premiul Orașului Belgrad, Statueta lui Joakim Vujić și Premiul Sterija.

Tinerețe

modificare

Srbljanović s-a născut la 15 octombrie 1970 la Stockholm ca fiică a unui membru al personalului diplomatic al ambasadei iugoslave. În 2010, a susținut un discurs la Akademietheater din Viena, unde l-a descris pe tatăl ei ca fiind emigrant, dar aceste informații sunt mai mult decât discutabile, având în vedere că a fost un membru și un reprezentant politic al unei ambasade. Indicația greșită a Belgradului ca loc de naștere a fost evident făcută publică de ea însăși la începutul carierei sale. Aceste informații false apar adesea în unele biografii online despre persoana ei.[6][7][8]

Cariera de scriitor

modificare

Srbljanović a obținut diploma de dramaturgie în 1995 la Facultatea de Arte Dramatice din Belgrad. Prima piesă pe care a scris-o, Beogradska trilogija (Trilogia Belgrădeană),[9] a avut premiera în 1997 la Belgrad, Serbia la Teatrul Dramatic Iugoslav. După succesul ei uriaș, piesa a fost pusă în scenă în multe alte țări, inclusiv în Italia, Germania, Austria, Elveția, Belgia, Anglia și în țările scandinave.

În aprilie 1998, a doua sa piesă, Porodične priče (Povești de familie),[10] a fost scrisă la Belgrad și a fost pusă în scenă la Atelje 212. A câștigat Premiul pentru cea mai bună piesă nouă la festivalul de teatru din Novi Sad, Serbia și a fost ulterior pusă în scenă în Germania, Polonia, România (la Teatrul Odeon), Slovenia, Statele Unite, Elveția, Olanda, Franța și în alte părți ale lumii.

În decembrie 1999, Srbljanović a finalizat The Fall, care a avut premiera în iulie 2000 la Festivalul de Teatru Orășenesc din Budva, Muntenegru. Din cauza lipsei de interes a publicului spectator, piesa a fost scoasă rapid din programul teatrelor din Belgrad.

Tânăra artistă poate fi văzută și în filmul sârb Țara adevărului, dragostei și libertății (Zemlja istine ljubavi i slobode) ca actriță într-un rol principal. [11]

Premiera piesei Supermarket, cea de-a patra piesă a sa, a avut loc în mai 2001 la Festivalul de la Viena, Austria. Este încă pusă în scenă în multe țări europene.

La sfârșitul anului 2003, Srbljanović a finalizat a cincea piesă, America, partea a doua. Aceasta a devenit cea mai populară piesă în Serbia în 2003 și 2004.

Următoarea piesă a lui Srbljanović, Skakavci (Lăcuste), a câștigat Premiul Europa pentru Teatru. În sezonul 2005 - 2006, revista germană de teatru <i>Theater heute</i> a catalogat-o pe Srbljanović ca cel mai bun dramaturg străin al sezonului.[12]

Cea mai recentă piesă a sa, Mali mi je ovaj grob (Acest mormânt este mic pentru mine, 2013), se concentrează asupra asasinului Gavrilo Princip și a asociaților săi în săptămânile care au dus la uciderea arhiducelui Franz Ferdinand în 1914. Asasinatul a jucat un rol major în evenimentele mondiale și a dus la izbucnirea primului război mondial. Multe detalii istorice au fost schimbate în acestă piesă. Piesa a avut premiera la Schauspielhaus din Viena în octombrie 2013. A primit reacții favorabile din partea mulțimilor din diferite orașe în care a fost interpretată, inclusiv Berlin și Belgrad.[13]

Carieră politică

modificare

În 2007, Srbljanović s-a alăturat Partidului Liberal Democrat (LDP), fiind membru și al consiliului politic al partidului.[14] Srbljanović a fost candidatul LDP la funcția de primar al Belgradului la alegerile locale sârbe din 2008. Ea s-a distanțat de partid după aceste alegeri.

Opinii politice și vederi

modificare

Srbljanović este de zeci de ani o figură publică în Serbia.

La sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990, în timpul universității, Srbljanović a fost prietenă apropiată a Isidorei Bjelica și scria pentru revista de dreapta Pogledi.[15]

La mijlocul anilor 1990, opiniile politice ale Srbljanović s-au îndreptat spre stânga, când a început să se opună politicilor acerbe ale lui Slobodan Milošević, precum și opiniilor susținute de indivizi și partide din opoziția politică sârbă din partea dreaptă a spectrului politic. În 1997, ca una dintre invitații prezentatoarei TV Olja Bećković la programul de discuții Utisak nedelje de pe Studio B, Srbljanović a vorbit contra fostului ei redactor-șef de la Pogledi, Miloslav Samardžić, cu privire la problema magnatului american George Soros care a injectat fonduri în pro-occidentale în mass-media sârbă, în principal în B92.[16]

Chiar și după răsturnarea de la putere din 5 octombrie 2000 din Serbia, ea a continuat să respingă ceea ce a considerat a fi „iresponsabilitatea elitei politice din Serbia”, „naționalismul violent sârb” și „cultura violenței și excluderii în viața cotidiană sârbă”.

Din mai 2006 până în februarie 2009, ea și-a menținut propriul blog pe site-ul B92.net[17] unde, printre altele, a criticat frecvent diferite persoane, în special politicieni sârbi și alte personalități publice care au afișat opinii politice împotriva cărora se opune, cum ar fi Nebojša Krstić, consilier al președintelui sârb Boris Tadić.

În 2010, Srbljanović și-a deschis un cont Twitter, unde a continuat să comenteze politica sârbească. La sfârșitul verii 2011, a intrat în mai multe schimburi aprinse cu purtătoarea de cuvânt a Partidului Democrat (DS), Jelena Trivan.[18][19]

Artista este semnatară a Declarației privind limba comună a croaților, sârbilor, bosniacilor și muntenegrenilor în cadrul proiectului Limbi și naționalisme (Jezici i nacionalzmi).[20] Declarația este împotriva separării politice a patru variante standard a limbii sârbocroate care duce la o serie de fenomene sociale, culturale și politice negative în care exprimarea lingvistică este pusă în aplicare ca un criteriu de apartenență etno-națională și ca mijloc de loialitate politică în statele succesoare din Iugoslavia.[21]

Controverse

modificare

Acuzații de calomnie

modificare

În martie 2001, Srbljanović a fost dată în judecată pentru calomnie de către regizorul de film Emir Kusturica, după ce în revista Vreme l-a catalogat pe regizor drept „profitorul imoral al lui Milošević”, acuzându-l de „colaborare directă cu Regimul [Milošević] prin Milorad Vučelić [prietenul lui Kusturica și directorul general al televiziunii sârbe de stat (RTS)]" pe baza afirmației sale că filmul Underground al lui Kusturica din 1995 a fost „finanțat în cea mai mare parte de RTS, televiziune controlată de Milošević”.[22][23] Șase luni mai târziu, în septembrie 2001, chiar înainte de prima întâlnire în instanță, revista Vreme a organizat o încercare de mediere între cele două părți, Kusturica și Srbljanović, care s-au întâlnit față în față în birourile revistei.[24] La întâlnire, Kusturica și-ar fi exprimat dorința de a renunța la proces dacă Srbljanović și-ar cere scuze publice, lucru pe care Srbljanović l-a refuzat. A doua zi, la prima întâlnire în instanță, Srbljanović a respins din nou oferta de a-și cere scuze publice.

În decembrie 2003, la doi ani și jumătate de la deschiderea cazului, o instanță municipală (opštinski sud) din Belgrad a decis în favoarea lui Kusturica, deoarece afirmațiile lui Srbljanović nu puteau rezista unui control mai atent, după ce avocatul lui Kusturica, Branislav Tapušković, a furnizat o documentație completă a producătorilor și finanțatorilor filmului Underground, lucru care a demonstrat că finanțarea a provenit în mare parte de la mai multe companii de producție din Franța.[25]

Altele

modificare

În iulie 2007, Srbljanovic a criticat jucătorul de baschet Milan Gurović pe blogul său, referindu-se la el ca la „idiotul tatuat“, pentru că a avut un tatuaj cu liderul cetnicilor din al doilea război mondial Draža Mihailović pe brațul său.[26]

În plus, Srbljanović a stârnit controverse cu tweet-ul său din 18 februarie 2012 referitor la știrea despre fostul ministru sârb de interne Dragan Jočić căruia i s-au mărit numărul de agenți de securitate din partea poliției în urma arestării unui personaj al criminalității organizate, Luka Bojović⁠(sr)[traduceți]. Srbljanović a batjocorit faptul că Jočić are un handicap fizic încă de la accidentul său de mașină din 2008 („De ce [este păzit suplimentar]? El nu va fugi!”).[27]

Srbljanović a declanșat un torent de sentimente negative din partea publicului larg din Serbia, după ce a făcut o glumă incomodă pe Twitter în timpul inundațiilor catastrofale din mai 2014. Tweetul ei în sârbă afirma; „Scuzați-mă că nu am milă pentru așa ceva, dar mai aveți 10 minute să înotați în galerie pentru a promova cartea Tomato”. O mulțime de tweets, postări pe Facebook au condamnat rapid postarea, iar contul ei de Twitter @leyakeller a devenit indisponibil nu după mult timp.[28]

În ianuarie 2019, Srbljanović a intrat într-un schimb online vicios cu actorul și proaspăt numitul lider al Mișcării Cetățenilor Liberi (PSG), Sergej Trifunović, cu care a colaborate anterior pe plan profesional și au fost colegi la Universitatea de Arte, la Facultatea de Arte Dramatice (FDU). Provocată de tweet-ul lui Trifunović despre părerile sale de dreapta de la începutul anilor 1990 și activismul său politic,[29] Srbljanović a lansat o tiradă obscenă, plină de insulte, pe contul ei de Facebook, denunțând moralitatea, profesionalismul, igiena personală a lui Trifunović și acuzându-l că este responsabil de uciderea lui Zoran Đinđić.[30][31][32][33] Actrița și producătorul de film sârb Bojana Maljević⁠(sr)[traduceți], care a avut, de asemenea, o istorie profesională anterioară cu Srbljanović, a susținut veridicitatea evenimentului menționat de Trifunović în tweet-ul său original.[34][35]

Viață personală

modificare

În 2006, Srbljanović s-a căsătorit cu Gabriel Keller, fost ambasador al Franței în Serbia. Cuplul a divorțat în 2014.[36] Srbljanović este rudă cu Radovan Karadžić, conducătorul politic al sârbilor bosniaci în perioada războiului din Bosnia (când a avut loc Masacrul de la Srebrenica), condamnat la 40 de ani de închisoare de tribunalul internațional de la Haga.[37][38]

Arest pentru posesie de droguri

modificare

Srbljanović a fost reținută de poliție la 1 decembrie 2011 în timp ce a cumpărat cocaină, la Belgrad, de la un traficant de droguri în vârstă de douăzeci și șapte de ani, Miloš "Šone" Stanojčić; ulterior a fost citată pentru deținere de substanțe ilegale.[39] Potrivit poliției sârbe, ea a cumpărat droguri de două ori, plătind de fiecare dată 60 de euro.[40][41] Srbljanović a evitat închisoarea, la sfârșitul lunii martie 2012, acceptând să doneze 200.000 de dinari în scopuri caritabile și să depună mărturie împotriva traficantului de droguri care i-a vândut drogurile.[42]

Vezi și

modificare

Referințe

modificare
  1. ^ Biljana Srbljanovic, Munzinger Personen, accesat în  
  2. ^ Biljana Srbljanovic, Filmportal.de, accesat în  
  3. ^ „Biljana Srbljanović”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  6. ^ Interview in Yugoslav teen magazine Super Tin (June 1997) on the website Yugopapir, retrieved on 2018-08-18.
  7. ^ Article commemorating the assassination of Yugoslav ambassador in Sweden in Kurir, retrieved on 2018-08-18.
  8. ^ Text of the speech (emigrant; p. 14) on the website issuu, retrieved on 2018-08-18.
  9. ^ https://www.teatral.ro/piesa/trilogia-belgradeana-festivalul-national-de-teatru Arhivat în , la Wayback Machine. Trilogia Belgrădeană de Biljana Srbljanovic, Teatral.ro
  10. ^ https://www.teatral.ro/piesa/povesti-de-familie-teatrul-odeon Arhivat în , la Wayback Machine. Povești de familie de Biljana Srbljanovic, Teatral.ro
  11. ^ Full movie (with English subtitles) on YouTube, retrieved on 2018-08-22.
  12. ^ B92 - News - Society - Serbian playwright wins prestigious award Arhivat în , la Wayback Machine.
  13. ^ Brownell, Ginanne (). „Biljana Srbljanovic on Her New Play”. The Wall Street Journal. Accesat în . 
  14. ^ B92 - Vesti - Lečić napustio predsedništvo LDP-a - Internet, Radio i TV stanica; najnovije vesti iz Srbije
  15. ^ Stojićević, Slobodan (). „СТАРА ЉУБАВ ЗАБОРАВА НЕМА”. Politika. Accesat în . 
  16. ^ Samardžić, Miloslav (). „Nikola je bio najbolji!”. Svedok. Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ http://blog.b92.net/blog/105/Biljana%20Srbljanovi%C4%87/ Biljana's blog.b92.net
  18. ^ Okršaj Srbljanović-Trivan na Tviteru Arhivat în , la Wayback Machine.;Blic, 23 August 2011
  19. ^ Svađa Biljane Srbljanović i Jelene Trivan na Tviteru;Blic, 20 September 2011
  20. ^ Derk, Denis (). „Donosi se Deklaracija o zajedničkom jeziku Hrvata, Srba, Bošnjaka i Crnogoraca” [A Declaration on the Common Language of Croats, Serbs, Bosniaks and Montenegrins is About to Appear] (în sârbo-croată). Zagreb: Večernji list. pp. 6–7. Arhivat din original la . Accesat în . 
  21. ^ Jezici i nacionalzmi Arhivat în , la Wayback Machine., official website, retrieved on 2018-08-16.
  22. ^ Kusturica encore montré du doigt;allocine.fr, 27 September 2001
  23. ^ Umesto pomirenja - tužba Arhivat în , la Wayback Machine.;Glas javnosti, 14 September 2001
  24. ^ „Ko je (ne)moralan?”. blic.rs. . 
  25. ^ Srbljanović kriva za klevetu;Večernje novosti, 28 December 2003
  26. ^ Biljana Srbljanovic blog, 21 July 2007
  27. ^ Biljana Srbljanović se sprda s invalidima! Arhivat în , la Wayback Machine.;Kurir, 25 February 2012
  28. ^ Kurir Daily, 19 May 2014 Arhivat în , la Wayback Machine.
  29. ^ https://twitter.com/WhistlerDick/status/1086751247636594690 tweet by Sergej Trifunović on 19 Jan 2019, 2:24pm
  30. ^ Facebook post by Biljana Srbljanović on 19 Jan 2019, 3:59pm
  31. ^ M., M. (). „Pljušte psovke i uvrede između Sergeja Trifunovića i Biljane Srbljanović”. Blic. Accesat în . 
  32. ^ Živanović, K. (). „Trifunović: "Pucaju" na mene iz svih raspoloživih oružja”. Danas. Accesat în . 
  33. ^ „Biljana Srbljanović, jedna od najuglednijih dramatičarki u regiji, po mrežama se tabloidno mlati sa Sergejom Trifunovićem”. Telegram.hr. . Accesat în . 
  34. ^ https://twitter.com/BojanaMaljevic/status/1086759243242459137 tweet by Bojana Maljević on 19 Jan 2019, 2:56pm
  35. ^ M., M. (). „U raspravu Sergeja Trifunovića i Biljane Srbljanović se uključila i Bojana Maljević. I nije branila NJU”. Blic. Accesat în . 
  36. ^ „PressOnline: Razvela se Biljana Srbljanovic i ima novog decka, PressOnline, 17.7.2014”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  37. ^ Kolega, Katarina (). „Krv prenosi samo viruse”. Slobodna Dalmacija. Arhivat din original la . Accesat în . 
  38. ^ „Intervju Biljane Srbljanović Slobodnoj Dalmaciji: Krv prenosi samo viruse”. Glas javnosti. Tanjug. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  39. ^ „Biljana Srbljanović se izvukla za kokain!”. Frankfurtske vesti. . 
  40. ^ „"Od Srbljanovićkinog kokaina sam mogao da napravim špansku seriju"”. Frankfurtske vesti. . 
  41. ^ „French envoy's wife accused of possession of cocaine”. News.Az. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  42. ^ Dileru Biljane Srbljanović 3,5 godine zatvora, Večernje novosti
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Biljana_Srbljanović&oldid=16371009