Biserica Sfântul Grigore din Veneția

Biserica Sfântul Grigore din Veneția
Fațada gotică
Informații generale
Confesiune	Biserica Catolică
Jurisdicție religioasă	Patriarhia Veneţiei[*]​
Țara	Italia
Localitate	Veneția
città metropolitana d'Italia[*][[città metropolitana d'Italia (administrative divisions of Italy)|​]]	città metropolitana di Venezia[*][[città metropolitana di Venezia (Italian metropolitan city)|​]]
Coordonate	45°25′51″N 12°20′02″E ({{PAGENAME}})
Date despre construcție
Stil arhitectonic	arhitectură gotică
Istoric
Data începerii	secolul al XV-lea
Localizare

Biserica Sfântul Grigore (în italiană Chiesa di San Gregorio) este o clădire religioasă din Veneția, situată în sestiere Dorsoduro.

Abbazia di San Gregorio

Ea se află în campo San Gregorio la numai câțiva pași de Bazilica Santa Maria della Salute (care se află un pic mai la est, dincolo de rio della Salute), în spatele Palatului Genovese.

Istoric

Cele trei abside ale bisericii San Gregorio văzute dinspre Bazilica Santa Maria della Salute.

Ridicată, se pare, în secolul al IX-lea, biserica San Gregorio a fost plasată în 989 în administrarea călugărilor benedictini de la abația Sant'Ilario. Din cauza decăderii abației sus-menționate, în anii următori a avut loc un transfer progresiv al călugărilor la San Gregorio, care a atins punctul culminant în 1214, când biserica San Gregorio a devenit sediul principal al comunității.

În același timp, biserica a avut funcția de parohie, atestată într-un document din 1164, cu preoți desemnați dintre călugări. Ea era inițial afiliată parohiei Santa Maria Zobenigo astfel încât preotul paroh era obligat să meargă în Sâmbăta Mare pentru a participa la binecuvântarea apei, primind apa sfințită.

Pierzându-și autonomia jurisdicțională în 1450, abația a traversat o lungă perioadă de declin, atât economic, cât și spiritual, care s-a încheiat cu desființarea mănăstirii în 1775. Biserica a menținut o scurtă perioadă rolul de parohie, dar a fost închisă în 1808 în timpul ocupării orașului de către armatele franceze ale lui Napoleon, jurisdicția ei canonică fiind transferată bisericii Santa Maria del Rosario (denumită popular Gesuati).

În timp ce clădirile mănăstirii au fost folosite ca locuințe, biserica a fost ocupată de un atelier de monetărie pentru rafinarea aurului. După restaurarea din anii 1959-1960 a fost folosită ca atelier pentru restaurarea patrimoniului artistic și istoric al Veneției. Astăzi ea este scoasă din folosință.

Clădirea

Edificiul actual este rezultatul reconstrucției din secolul al XV-lea după proiectul lui Antonio Cremonese, care a înlocuit stilul venețiano-bizantin anterior cu cel gotic.

Fațada realizată din cărămidă este împărțită în trei părți de către patru pilaștri. În centru se află portalul, închis de un cadru elegant cu mai multe rânduri de ornamentații și având mai sus o rozasă. De o parte și de alta a portalului se află câte două ferestre bifore suprapuse.

Biserica este compusă în interior dintr-o singură navă, pe care mai există încă fresce. Cele trei abside au un tavan casetat.

Bibliografie

• Brusegan, Marcello (2004). Guida insolita ai misteri, ai segreti, alle leggende e alle curiosità delle chiese di Venezia. Newton Compton. p. 226-227. ISBN 978-88-541-0030-5. 
• Brusegan, Marcello (2008). Le chiese di Venezia (în Italian). Newton Compton. Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
• Tassini, Giuseppe (2009). Curiosità Veneziane. Vol. I. note integrative e revisione a cura di Marina Crivellari Bizio, Franco Filippi, Andrea Perego. Filippi Editore. p. 336-337. 
• „Parrocchia di San Gregorio, Venezia”. Sistema Informativo Unificato per le Soprintendenze Archivistiche. Accesat în 28 aprilie 2012. 
• Da Mosto, Andrea (1940). „Archivi dell'amministrazione provinciale della Repubblica Veneta, archivi delle rappresentanze diplomatiche e consolari, archivi dei Governi succeduti alla Repubblica Veneta, archivi degli istituti religiosi e archivi minori” (PDF). L'archivio di Stato di Venezia. Indice generale, storico, descrittivo ed analitico. Biblioteca d'arte editrice. p. 137. Arhivat din original (PDF) la 4 martie 2016. Accesat în 12 mai 2012. 
• Luoghi storici d'Italia, pubblicazione a cura della rivista Storia Illustrata, pag. 1117, Arnoldo Mondadori Editore, 1972