Monetărie
Cuvântul monetărie are două semnificații:
1. O monetărie este o clădire unde se bat monede sau medalii.
- Monetăria Statului din București;
- Monetăria Prigor (Serial pe YouTube);
- Hôtel des Monnaies din Bruxelles (situat pe rue de l'Hôtel des Monnaies, la Bruxelles);
- Dar Assikah, Hôtel des monnaies du Maroc (Monetăria din Maroc), situată la Salé.
Un sinonim al cuvântului „monetărie” este sintagma „atelier monetar”.
2. O monetărie este o instituție publică, având caracter industrial și comercial care își exercită drepturile de fabricare a monedei naționale a unei țări. Plasată sub supraveghere, este, în general, o instituție care depinde direct sau indirect de stat. De-a lungul timpului, unele instituții au îndeplinit și mărci poștale / timbre poștale (în Spania de exemplu) și alte acte oficiale.
Etimologie modificare
Sub Republica Romană, în anul 290 î.Hr., apare prima oficină de fabricare a monedelor, pe Capitoliul din Roma, în Templul Iunonei Moneta[2] (În latină Iunona Moneta: literal, în română, „Iunona care sfătuiește[3], care avertizează”), de unde derivă, de altfel, cuvântul monedă. Zeița Iunona primise atributul „moneta” cu ocazia salvării Romei de către celebrele gâște de pe Capitoliu, care au dat alarma, la atacul galilor, în 390 î.Hr., pe care i-a respins garnizoana romană.
Responsabili pentru confecționarea monedelor erau trei magistrați, numiți Tresviri monetales. De-a lungul timpului, atelierul din Roma își va schimba locația, în numeroase rânduri.[4] De la cuvântul „monedă”, cu varianta „monetă”[5], s-a ajuns, în limba română, la cuvântul „monetărie” (monetă +sufixul -rie).
Note modificare
- ^ Carisia era o familie romană în a doua jumătate a secolului I î.Hr. Unul din membrii acestei familii a fost Titus Carisius. Acesta era unul dintre cei trei bărbați, Tresviri monetales, magistrați care îndeplineau funcția de supraveghetori ai baterii monedelor.
- ^ Templul Iunonei Moneta a fost distrus în timpul uriașului incendiu pus la cale de Nero, în anul 64.
- ^ Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique par...
- ^ Depeyrot, 2006, pp. 15-16.
- ^ Forma „monetă” este nerecomandată, incorectă (Vd. Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române), însă, cuvinte derivate de la acest cuvânt, cum sunt: monetărie, monetar (cu cele două sensuri), monetarism, a demonetiza, ..., sunt corecte.
Bibliografie modificare
- Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique par..., quatrième édition revue et corrigée, Librairie Larousse, Paris, 1977. ISBN 2-03-020210-X
- Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2007. ISBN 978-973-675-307-7
- Rodica Ocheșanu (Redactor responsabil), Redactori: Liliana Macarie, Sorin Stati, N. Ștefănescu, Dicționar latin - romîn, Editura Științifică, București, 1962.
- G. Guțu, Dicționar latin - român, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983.
- Georges Depeyrot, Le Bas Empire romain, économie et numismatique (284-491), Éditions Errance, 1987, 140 p. ISBN 2903442401;
- Georges Depeyrot, La monnaie romaine: 211 av. J.-C. - 476 apr. J.-C., Éditions Errance, 2006, 212 p. ISBN 2877723305
- Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti”, Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Univers Enciclopedic, București, 2005, ISBN 973-637-087-x sau ed. Univers Enciclopedic Gold, București, 2010, ISBN 978-606-8162-08-9.
- Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti”, Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, Ediția a III-a revăzută și adăugită, Coordonatoare: Ioana Vintilă-Rădulescu, București, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2021. ISBN 978-606-704-935-0.
