Biserica de lemn din Mănăstirea Moisei

Biserica de lemn din Mănăstirea Moisei, Maramureș, a fost construită în 1672. În jurul ei a funcționat o mănăstire de călugări cu un rol important pentru românii maramureșeni după distrugerea centrului religios de la Mănăstirea Peri în anii 1660. Pelerinajele cu ocazia sărbătorii Sfânta Maria Mare la această mănăstire sunt documentate din 1873. Acestea au contribuit atât la renumele locului în secolul 19 și 20 cât și la salvarea bisericii de lemn în perioade de inactivitate. Lângă mica biserică de lemn a fost construită în 1911 o nouă biserică de zid.

Datare

Biserica de lemn din Mănăstirea Moisei a fost ctitorită de preotul protopop al ierașului de sus Mihai Pop Coman în 1672 și consacrată de mitropolitul Ardealului și episcopul Maramureșului Sava Brancovici.

Istoric și trăsături

Centrul monahal de la Moisei, cu mica sa mănăstire de lemn, așezată la poalele muntelui Pietrosul Rodnei, pe valea denumită Izvorul Negru, a fost înființat, după unele cercetări mai recente, încă din veacul al XIV-lea, iar după autorii mai vechi (Tit Bud, Ioan Bârlea, Atanasie Popa) la începutul secolului al XVII-lea. Documentar mănăstirea este amintită în 1637, când aici își avea reședința episcopul Dumitru Pop. În 1672 are loc sfințirea actualei biserici de lemn de către mitropolitul Ardealului Sava Brancovici. În anul 1682 egumen al Mănăstirii Moisei era Timotei Brașoveanu. Însemnările de pe cărțile ce au aparținut mănăstirii, ne vorbesc despre legăturile numeroase pe care le-a avut această mănăstire cu alte centre culturale românești ale epocii^[1].

De mici dimensiuni, biserica de lemn de la Mănăstirea Moisei are înfățișarea monumentelor de lemn din veacul al XVII-lea. Absida poligonală a altarului este legată prin trei deschideri de naosul acoperit cu o boltă semicilindrică, iar deasupra pronaosului tăvănit se ridică micul turn-clopotniță, ce este acoperit de un coif de mici dimensiuni. Pe pereții interiori, în special pe bolți, se mai păstrează vagi fragmente din pictura parietală (visul lui Iacob, Cei patru Evangheliști).

În Mănăstirea Moisei a ființat un centru de pictură încă de la începutul secolului al XVII-lea. De la acești zugravi se conservă în biserică trei frumoase icoane (Adormirea Maicii Domnului, Isus Pantocrator, Sfântul Nicolae). Zugravii de la Moisei realizează în pictura lor o sinteză între stilul tradițional postbizantin și arta renascentistă a epocii. Picturile lor se află și în alte biserici ale Maramureșului (Poienile Izei, Vișeu de Mijloc, Mănăstirea Giulești), dar și în Țara Năsăudului. Alături de biserica de lemn se află biserica construită în 1911 în stil neoclasic.^[2]

Note

^ Porumb, Biserici de lemn din Țara Maramureșului, pag.128
^ Porumb, Biserici de lemn din Țara Maramureșului, pag. 130.

Bibliografie

Despre bisericile de lemn

Man, Grigore (2005). Biserici de lemn din Maramureș. Baia Mare: Editura Proema.
Bârlea, Ioan (1909). Însemnări din bisericile Maramureșului. București.
Bud, Tit (1911). Date istorice despre protopopiatele, parochiile și mănăstirile române din Maramureș din timpurile vechi până în anul 1911. Gherla.
Brătulescu, Victor (1941). „Biserici din Maramureș”. Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice. XXXIV (107-110): 150 p.
Stahl, Paul Henri și Petrescu, Paul (1958). „Arhitectura de lemn a Maramureșului”. Arhitectura RPR. 1958 (1-2): 48–57.
Ștefănescu, I. D. (1968). Arta veche a Maramureșului. București: Editura Meridiane.
Porumb, Marius (1982). „Biserici de lemn din Țara Maramureșului”. Monumente istorice și de artă religioasă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului. Cluj: 97–130.
Bârcă, Ana și Dinescu, Dan (1997). The wooden architecture of Maramureș. București: Humanitas. ISBN 973-28-0822-5 fragmente.
Baboș, Alexandru (2000). Three Centuries of Carpentering Churches, a Chronological Approach to the Sacred Wooden Architecture of Maramureș. Lund: Lunds universitet. ISBN 91-630-9278-6.
Patterson, Joby (2001). Wooden Churches of the Carpathians, A comparative study. New York: East European Monographs. ISBN 0-88033-428-2.
Baboș, Alexandru (2002). „Bârnele vechii biserici de lemn din Botiza, documente inedite de tehnică și artă constructivă în Maramureș la sfârșitul secolului XVI”. Arhitectura religioasă medievală din Transilvania. II: 230-248, ediție digitală.
Eggertsson, Ólafur și Baboș, Alexandru (2003). „Dendrochronological dating in Maramureș with special emphases on objects from the Maramureș museum in Sighetul Marmației”. Tradiții și Patrimoniu (2-3): 40–49.

Despre pictură

Porumb, Marius (1975). Icoane din Maramureș. Cluj-Napoca: Editura Dacia.
Pop-Bratu, Anca (1982). Pictura murală maramureșeană. Meșteri zugravi și interferențe stilistice. București: Editura Meridiane.

Vezi și

Legături externe

Imagini din interior

Imagini din exterior

[1] Porumb, Biserici de lemn din Țara Maramureșului, pag.128

[2] Porumb, Biserici de lemn din Țara Maramureșului, pag. 130.

[1]

[2]