Biserica de lemn din Petrindu

Biserica de lemn din Petrindu din localitatea omonimă în județul Sălaj se găsește astăzi în Parcul Etnografic Național "Romulus Vuia" din Cluj-Napoca. Construcția eclezială este reprezentativă pentru bisericuțele de lemn iobăgești din nordului Transilvaniei ridicate în decursul secolului 18. În interiorul ei se păstrează o valoroasă pictură murală din 1835, semnată de Dimitrie Ispas de la Gilău, unul dintre cei mai cunoscuți zugravi ardeleni. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: CJ-II-a-B-07461, ce cuprinde Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca în ansamblul lui.

Istoric modificare

Biserica de lemn din Petrindu, vechi lăcaș de cult greco-catolic cu hramul Coborârea Spiritului (Duhului) Sfânt [Rusaliile], a fost ridicată în secolul 18, cel mai probabil în cea de a doua jumătate a sa. Datorită valoroasei picturi interioare bine păstrate de-a lungul timpului, biserica a fost transferată în Parcul Etnografic Național "Romulus Vuia" din Cluj-Napoca în anul 1965.

Pictura a fost executată în 1835 de unul dintre cei mai cunoscuți zugravi ardeleni, Dimitrie Ispas din Gilău. O primă pisanie se poate vedea pe dosul intrării, în tindă, care din cauza stării modeste de conservare se poate citi doar parțial. Cu ajutorul însemnărilor lui Atanasie Popa au fost reconstituite următoarele date: „Eu zug[ravul Di]mitrie I[sp]as mă rog de iartăciun[e] la toată clejia, de am greșit c[eva s]ă f[ac]ă bine să iarte ca milos[tivul Dumnezău să iert]e [și păcatele dumilor voastre. 1835 iulie 10]”.^[1] Peste intrarea în navă se poate citi fragmentul rămas după înălțarea golului ușii: „Această s. b. sau inceput a să zugrăvi ...”. Pe dosul aceleiași intrări, în naos, se pot citi următoarele: „Decean Toader și Mărie Boan, [Timift]e ... Iosip, Popa Gligor, Boșca Gheorghie, Mulduvan Ioan, Giurgi Onuț și sau zugrăvit prin ...”.^[1] Pictorul s-a semnat în fiecare pisanie însă timpul și schimbările i-au șters numele din aproape toate locurile. Într-un singur loc s-a păstrat nealterată semnătura lui, pe ușile împărătești, unde se poate citi însemnarea: „1835 Ispas Dimitrie zugrav”.

În interiorul bisericii se păstrează o strană din biserica de lemn din Someșu Rece, pictată de același zugrav la o dată necunoscută, pe a cărui față se pot citi următoarele: „Această strană o au plătit Duma Toader, ca să îi fie pomană la to[t neamul lui.] Cine să vor întâm[p]la a fi preuț la acestă s. b. să fie datori a ciare .. [ru]găciuni la acești omeni Teodor, Marie. Dimitrie Ispas ot Gilău.” Strana a fost adusă în această biserică deoarece pe ea apare locul de origine al pictorului zugrav, în localitatea Gilău, din apropierea Clujului.

Note modificare

^ ^a ^b Popa 1969, 607.

Bibliografie modificare

Studii monografice

Cristache-Panait, Ioana (1978). „Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Petrindu”. Monumente istorice bisericești din Eparhia Ortodoxă Română a Oradei. Biserici de lemn: 363–364, Oradea.

Studii regionale

Szinte, Gábor (1913). „A Kolozsmegyei fatemplomok”. Értesítöje. IX (1-2): 1–31.
Popa, Atanasie (1969). „Zugravi și școli de zugravi ai bisericilor de lemn din Transilvania. Dimitrie Ispas din Gilău-Cluj”. AMET. 1969: 581–612.
Cristache-Panait, Ioana (1971). „Bisericile de lemn din Sălaj”. Buletinul Monumentelor Istorice. 1971 (1): 31–40.
Ghergariu, Leontin (1976). „Biserici de lemn din Sălaj”. mss în. Arhivele Naționale din Zalău, colecția personală Leontin Ghergariu (actul 11 din 1976).
Toșa, Ioan (1982). „Biserici de lemn din împrejurimile Clujului și Huedinului”. Monumente istorice și de artă religioasă din arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului,: 229–248, Cluj.
Godea, Ioan (1996). Biserici de lemn din România (nord-vestul Transilvaniei). București: Editura Meridiane. ISBN 973-33-0315-1.