Biserica fortificată din Vulcan, Brașov

Poziționare
Ansamblul bisericii evanghelice fortificate

Localitate	sat Vulcan; comuna Vulcan
Comună	Vulcan
Țara	România
Adresa	Str. Principală 1
Edificare
Data finalizării	sec. XIII - XVIII
Clasificare
Cod LMI	BV-II-a-A-11849
Cod RAN	42405.02
Modifică date / text

Biserica evanghelică fortificată din Vulcan este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Vulcan, comuna Vulcan.^[1] În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 42405.02.^[2]

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Biserica fortificată din Vulcan, Brașov

Ansamblul este format din două monumente:

Biserica evanghelică (cod LMI BV-II-m-A-11849.01)
Incintă fortificată, cu turnuri, încăperi pentru provizii, anexe (cod LMI BV-II-m-A-11849.02)

Localitatea

Vulcan, mai demult Vâlcândorf (în dialectul săsesc Wulkendref, în germană Wolkendorf, în maghiară Volkány, Szászvolkány) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Brașov, Transilvania, România. Face parte din regiunea istorică Țara Bârsei. Este menționat pentru prima dată în secolul XIII.

Biserica

Biserica fortificată din Vulcan cuprinde o navă rectangulară, acoperită cu planșee din lemn casetat, și are alipit pe latura vestică turnul-clopotniță masiv, cu cinci etaje.

Arcul de triumf este singura parte rămasă din basilica romanică din secolul XIII. Corul gotic este ridicat două secole mai târziu și este acoperit cu o boltă pe nervuri de piatră, care se sprijină pe console decorate cu măști.

După distrugerea așezării în 1611, de către armatele lui Gabriel Bathory (supraviețuitori: 5-6 persoane, plus 300 refugiați în alte părți), Vulcanul a fost reconstruit din temelii. Refacerea cetății a început la 1632, iar a bisericii la 1665. Din acea perioadă datează tavanul casetat al navei.

Turnul clopotniță este ridicat în partea de vest la mai bine de un secol distanță (1794), odată cu montarea tribunelor de lemn la interior.

Zidul de incintă din secolele XIV-XV avea acces protejat cu hersă (grilaj din lemn întărit cu fier) și gură de aruncare. În prezent intrarea principală este mascată de clădirea primăriei. În fortificație se mai pot vedea încă cămările bine păstrate.

Bibliografie

Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
Crîngaci Maria-Emilia, Bazilici romanice din regiunea Sibiului în Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
Dancu Fabrițius Juliana, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Monumenta und AKSL, Hermannstadt-Heidelberg, vol. I 1998, vol. al II-lea 1999, vol al III-lea 2002.
Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
Luca Sabin Adrian, PINTER Zeno Karl, GEROGESCU Adrian, Repertoriul arheologic al județului Sibiu (Situri, monumente arheologice și istorice), Sibiu, 2003.
Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
Rusu Adrian Andrei, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
Ioan-Marian Țiplic, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.