Bogdan Macovei (antrenor de handbal)
Bogdan Macovei | |||
---|---|---|---|
Informații generale | |||
Nume complet | Bogdan Iulian Macovei | ||
Data nașterii | 3 martie 1953 | ||
Locul nașterii | Drăgoiești, Suceava | ||
Data decesului | (67 de ani) | ||
Locul decesului | Timișoara | ||
Naționalitate | Român | ||
Poreclă | Profu'[1] | ||
Post | Antrenor | ||
Titluri | |||
2000 | Antrenor emerit | ||
Echipe antrenate | |||
1976– | CSȘ 2 București (masculin) | ||
–1984 | București (junioare II) | ||
1982–1986 | România (junioare) | ||
1984–1988 | România (tineret) | ||
1986–1988 | România B | ||
1988–1993 | România | ||
1994–1996 | ŽRK Prilep | ||
1996–1998 | Kometal Skopje | ||
1996–1998 | Macedonia | ||
1998–2000 | CS Oltchim | ||
1999–2000 | România | ||
2001–2002 | RK Pelister | ||
2007–2011 | LPS Suceava (masculin) | ||
Modifică date / text |
Bogdan Iulian Macovei (n. , Drăgoiești, România – d. , Timișoara, România[2] a fost un antrenor emerit de handbal român, expert sportiv și autor de cărți despre handbal și lector la Federația Europeană de Handbal.[3]
Macovei este cunoscut pentru perioada în care a fost de două ori antrenorul echipei feminine a României. El a reușit să ajungă cu România până pe locul 4 la Campionatul Mondial din 1999 și pe locul 7 la cel din 1990, respectiv la Jocurile Olimpice de vară din 2000.
După pensionare, Bogdan Macovei a continuat să lucreze pentru Federația Română de Handbal.[4]
Biografie
modificareAntrenor
modificareBogdan Macovei a absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport în 1976[5], cu specializarea handbal. A început să antreneze mai întâi echipe de categorii reduse se vârstă și a obținut medalia de bronz la Campionatul Național de Juniori în 1980, cu echipa de băieți a Clubului Sportiv Școlar București.[6] Începând din 1980 a antrenat echipe de fete, cu câteva rezultate notabile în Campionatul Național de Junioare II.[6] Din 1982 a preluat echipa de junioare a României, pe care a antrenat-o în paralel cu cea de tineret, începând din 1984.[6] În toată această perioadă, Macovei a luat parte la numeroase turnee naționale și internaționale și a câștigat medalia de aur la Jocurile Balcanice pentru tineret din 1987.[7]
A participat prima dată la Trofeul Carpați în 1984, când echipa de tineret aflată sub comanda sa a terminat pe ultimul loc.[7]
Între 1986 și 1988, Macovei a condus și echipa de senioare B a României la câteva competiții internaționale. În 1988 a devenit antrenorul echipei naționale feminine a României, cu care a câștigat ediția a 26-a a Trofeului Carpați.[7]
În 1989, din postura de consilier, Bogdan Macovei a făcut parte din colectivul de conducere al echipei Chimistul Râmnicu Vâlcea care a câștigat Cupa IHF.[7] În același an a câștigat din nou Trofeul Carpați și, alături de Gheorghe Sbora, a obținut cu echipa de senioare a României locul 4 la Campionatele Mondiale – Grupa B, desfășurate în Danemarca, poziție care i-a asigurat acesteia calificarea la turneul final al Campionatului Mondial din 1990.[7]
Între 1984 și 1989 a deținut și funcția de antrenor federal la Federația Română de Handbal, răspunzând de problemele handbalului feminin[8], iar după reorganizarea din ianuarie 1990, a fost inclus în Biroul Federal al FRH.[9] Din această poziție a făcut parte din delegația FRH care a însoțit echipa României la Campionatul Mondial pentru Tineret din 1991, desfășurat în Franța. În același an, din postura de antrenor principal, a obținut o a doua medalie de aur la Jocurile Balcanice pentru senioare.[9]
În 1993 a fost antrenorul echipei României care s-a clasat pe locul al 4-lea la Campionatul Mondial din Norvegia, fiind învinsă în finala mică de reprezentativa țării gazdă. În 1994, cuplul Macovei–Sbora a fost înlocuit de la conducerea naționalei feminine cu perechea de antrenori Gheorghe Tadici–Gheorghe Ionescu.
În 1994 s-a mutat în Macedonia, unde a fost numit antrenorul principal al echipei naționale feminine. La nivel de club a antrenat mai întâi ŽRK „Tutunski Kombinat”[8][10], iar în 1996 a preluat echipa Kometal Gjorče Petrov Skopje, pe care a condus-o până în 1998.[11][12] În vara anului 1996, el a participat la câteva turnee amicale în România și Ungaria, unde echipa sa a jucat partide împotriva unor echipe românești sau antrenate de tehnicieni români.[9] Macovei a câștigat două titluri naționale și două cupe ale Macedoniei cu Kometal, echipă la care a avut-o printre jucătoare și pe Narcisa Lecușanu.[13] În sezoanele 1996–1997 și 1997–1998, el a ajuns cu Kometal până în sferturile Ligii Campionilor EHF.[11][14][15]
În timpul șederii sale în Macedonia, Bogdan Macovei a învățat să vorbească macedoneană și efectua antrenamentele comunicând în această limbă inclusiv cu handbalistele române din echipă.[13][16]
Sub conducerea lui Bogdan Macovei, echipa națională a Macedoniei, debutantă la Campionatele Mondiale, s-a clasat pe locul al 7-lea la ediția din 1997[17], după ce a învins Slovenia, China, Danemarca, România și Polonia.[18] Într-un interviu, antrenorul secund de la acea vreme, Vladimir Radić, amintește că Macovei și-a dorit mult să câștige în fața mult mai experimentatei echipe a României.[19] Acest loc 7 este cea mai bună performanță până în prezent a echipei naționale feminine a Macedoniei de Nord[20], iar rezultatul obținut de Macovei în 1997 a aprins interesul publicului pentru handbal, fiind considerat motivul pentru care acesta a devenit principalul sport din această țară.[16][18] În 1998, Bogdan Macovei a calificat echipa Macedoniei la Campionatul European.[8]
În 1998 s-a întors în România, după ce a semnat un contract cu CS Oltchim Râmnicu Vâlcea. Antrenând la CS Oltchim, a câștigat două titluri de campion (în 1999 și 2000) și o cupă a României (în 1999).[21]
În ianuarie 1999, în urma rezultatului foarte slab al echipei naționale a României la Campionatul European din 1998, antrenorul Remus Drăgănescu a fost schimbat, iar Bogdan Macovei numit antrenor principal, avându-i ca secunzi pe Gheorghe Tadici și Dumitru Muși.[21] Macovei a condus România până pe locul 4 la Campionatul Mondial din 1999, obținând în același timp și calificarea la Jocurile Olimpice din 2000.[21] Pe parcursul anului 2000 a participat cu echipa României la mai multe partide internaționale de verificare, iar în perioada 16 septembrie–1 octombrie 2000, a luat parte la turneul feminin de handbal din cadrul Jocurilor Olimpice de la Sydney, unde România s-a clasat pe locul al 7-lea.[21] Rezultatul a produs o mare dezamăgire printre sportive, membrii delegației, oficiali și suporteri,[21] iar Macovei s-a retras de la conducerea echipei, fiind înlocuit cu fostul său secund, Dumitru Muși.
În 2001, Bogdan Macovei s-a întors în Macedonia și a antrenat timp de un an echipa masculină RK Pelister, pe care a condus-o într-o finală europeană în Cupa EHF Challenge 2001-2002[20][22], pentru prima dată în istoria clubului.[23]
În anii următori, el a îndeplinit diverse funcții în cadrul Federației Române de Handbal, iar în 2007 s-a întors în orașul natal, unde a devenit antrenor la Liceul cu Program Sportiv Suceava. Din postura de antrenor secund, a câștigat în 2008 Campionatul Național de Juniori III.[24]
Oficial federal
modificareDe-a lungul activității sale, Bogdan Macovei a îndeplinit numeroase funcții și a ocupat posturi de conducere în cadrul Federației Române de Handbal și al Federației Europene de Handbal.[25] A devenit antrenor federal în 1984 și a participat ani la rândul ca observator federal în cadrul diverselor competiții europene.[24][25] A deținut și funcția de lector al Federației Europene de Handbal.[26]
Funcția | Comisia FRH | Perioada |
---|---|---|
Secretar Federal | 2003–? (minim 2014)[25] | |
Antrenor Federal | 1984–1994 | |
Președinte | Colegiul Central al Antrenorilor | 2010–? (minim 2014)[25] |
Membru al Comisiei Tehnice | Colegiul Central al Antrenorilor | |
Președinte | Comisia Tehnico-Metodică | 2008–? (minim 2014)[24][26] |
Președinte | Comisia pentru Juniori | 1984–1990 |
Membru | Comisia de Disciplină | |
Observator federal | ||
Funcția | Comisia EHF | Perioada |
Membru | Comisia de Arbitraj | 1990–1996 |
Membru | Juriul de Apel | 1991–1994 |
Lector antrenori | 1992–2012 | |
Membru | Comisia Metodică[27] |
Între 11–13 iunie 2012, FRH a organizat la București o nouă ediție a cursului dedicat tehnicienilor din Liga Națională și Divizia A, avându-l ca șef de curs pe profesorul Gheorghe Goran, directorul Departamentului de Pregătire și Perfecționare Cadre, secondat de profesorii Remus Drăgănescu și Bogdan Macovei.[26] La ediția din 2013, desfășurată la Pitești, Macovei a prezentat lucrarea „Planificare programare planul anual”.[26]
Palmares
modificare- Ca antrenor
Cu echipe de club
Seniori
|
Juniori
|
Cu echipa națională
Distincții
modificare- Cel mai bun antrenor român al anului: 1999, distincție acordată în cadrul unei festivități speciale organizată la Sala Polivalentă din București, în prezența conducerii FRH și EHF;[21]
- Antrenor emerit: 2000;[12]
Note
modificare- ^ „A plecat Profesorul Bogdan Macovei”. Federația Română de Handbal. . Accesat în .
- ^ „Bogdan Macovei a murit”. Gazeta Sporturilor.
- ^ „Handbal – Cursul de perfectionare pentru antrenori a avut un real succes”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Parerea antrenorilor romani privind eventualele modificari ale unor Reguli de joc”. Federația Română de Handbal.
- ^ „Macovei Bogdan (1953- )”. Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c „Medalii Olimpice (m)-Fluctuații (f)1975-1984” (PDF). Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ a b c d e „Ultima medalie (m)-Puține sclipiri (f)1984-1990” (PDF). Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ a b c Marian Burlacu (). „Antrenorul de handbal Bogdan Macovei a murit la 67 de ani”. Click!. Accesat în .
- ^ a b c „Recul Parțial (m) - Speranțe (f) 1990-1996” (PDF). Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Vase Mitreska (octombrie 2019). „Силвана Карбеска, успешен ракометен судија, поранешна репрезентативна ракометарка и џудистка” (PDF). ШТИТ / SHTIT (în macedoneană). Ministerul Apărării al Republicii Macedonia de Nord (50): 50. ISSN 1857-6710. Accesat în .[nefuncțională]
- ^ a b „Почина човекот кој го препороди македонскиот женски ракомет” (în macedoneană). +info.mk. . Accesat în .
- ^ a b „Palmares de onoare 1936-2014” (PDF). Federația Română de Handbal. Accesat în .
- ^ a b Marius Huțu (). „Zi neagră pentru handbalul românesc! Fostul selecționer Bogdan Macovei ne-a părăsit la 67 de ani. Cum a început să devină „planeta o imensă minge de handbal" cu ajutorul regretatului antrenor”. ProSport. Accesat în .
- ^ „Kometal Dj.P. Skopje”. Federația Europeană de Handbal. Accesat în .
- ^ „Kometal Dj.P. Skopje”. Federația Europeană de Handbal. Accesat în .
- ^ a b „Почина тренерот со кој Македонија го направи првиот успех” (în macedoneană). G-Sport.mk. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Omul care a scos Macedonia în stradă » HCM Constanța are un antrenor care a făcut istorie în țara sa natală”. Gazeta Sporturilor.
- ^ a b „Почина поранешниот селектор на Македонија, кој ја предводеше до 7. место на СП” (în macedoneană). lokalno.mk. Accesat în .
- ^ Vesna Nikolovska (). „ИНТЕРВЈУ ВЛАДИМИР РАДИЌ: Кометал Ѓорче Петров стана шампион на Европа со два комплета дресови!” (în macedoneană). 24rakomet.mk. Accesat în .
- ^ a b „Bogdan Macovei, the coach of Kometal GP and the women's national team that was a hit at the 1997 World Cup, has died”. slobodenpecat.mk. . Accesat în .
- ^ a b c d e f „Puține calificări (m)- Succese juvenile 1996-2001” (PDF). Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ „RK "Pelister" Bitola”. Federația Europeană de Handbal. Accesat în .
- ^ „Почина Богдан Маковеј, тренерот кој ја однесе Македонија до 7. место на СП 1997” (în macedoneană). Ekipa.mk. Accesat în .
- ^ a b c „Revenire Finale (m) - Revenire pe podium (f) 2001-2008” (PDF). Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ a b c d „STRUCTURA FRH 1936-2014” (PDF). Federația Română de Handbal. Accesat în .
- ^ a b c d „2009-2017 - Istorie Handbal” (PDF). Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ „European Handball Federation Executive & Commissions” (PDF). 2008 Annual Report (în engleză). Federația Europeană de Handbal: 71. Accesat în .