Bon Adrien Jeannot de Moncey

Bon Adrien Jeannot de Moncey
Marechal Moncey.jpg
Bon Adrien Jeannot de Moncey
Date personale
Născut[2][3][4] Modificați la Wikidata
Moncey[*], Franța Modificați la Wikidata
Decedat (87 de ani) Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCavoul Guvernatorilor[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France (1794–1815, 1830–1958).svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
ofițer
personal militar[*] Modificați la Wikidata
Activitate
RamuraForțele armate ale Franței  Modificați la Wikidata
GradulMarshal of the Empire[*]  Modificați la Wikidata
Bătălii / RăzboaieWar of the Pyrenees[*][1]
Războiul Peninsular[1]
Războaiele napoleoniene[1]  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiLegiunea de Onoare în grad de Mare Cruce[*]
Marshal of the Empire[*] (din )[1]
Grand Cross of the Royal and Military Order of Saint Louis[*]
Knight of the Order of the Holy Spirit[*]
Knight of the Order of Saint-Michel[*]
Mareșal al Franței
nume înscrise sub Arcul de Triumf din Paris[*]
Grand Cross of the Order of the Reunion[*]
Order of St. Vladimir, 1st class[*]  Modificați la Wikidata

Bon-Adrien Jeannot de Moncey, duce de Conegliano (31 iulie 1754 – 20 aprilie 1842) a fost un general francez al perioadei revoluționare și napoleoniene ce a primit în 1804 demnitatea de Mareșal al Franței. Faptele sale de arme țin mai ales de Războaiele Revoluției. Atașamentul său față de Împăratul Napoleon a fost unul profund și statornic, fapt ce a făcut din Moncey unul dintre oamenii de încredere ai Împăratului, cel căruia acesta i l-a încredințat pe propriul fiu, "Regele Romei", în 1814. Un episod care a intrat în legendă s-a derulat în 1840, atunci când, aflând despre reîntoarcerea rămășițelor lui Napoleon la Paris, Mareșalul, pe atunci Guvernator al Invalizilor, a fost auzit spunându-i doctorului său: „Mai lăsați-mă să trăiesc puțin, ca să îl pot primi pe Împărat”. Moncey avea să asiste la magnifica paradă ce a marcat depunerea rămășițelor la Domul Invalizilor, la finele căreia a rostit: „Acum, putem merge acasă să murim”.

Bon Adrien Jeannot de Moncey

BibliografieModificare