Boris Oks
| Boris Oks | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Grigoriopol, gubernia Herson, Imperiul Rus |
| Decedat | (74 de ani) Shanghai, Republica Chineză |
| Căsătorit cu | Davîdova, Țețilia Davîdovna[*] |
| Cetățenie |  Imperiul Rus |
| Ocupație | medic |
| Limbi vorbite | limba rusă |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea din Heidelberg |
Modifică date / text  | |
Boris Oks (în rusă Борис Абрамович Окс; n. , Grigoriopol, gubernia Herson, Imperiul Rus – d. , Shanghai, Republica Chineză) a fost un medic și publicist țarist rus, originar din Transnistria.
Biografie
modificareS-a născut în târgul Grigoriopol din ținutul Tiraspol, gubernia Herson (actualmente în Transnistria, Republica Moldova). A studiat medicina la Würzburg, Zürich și Heidelberg. În 1878 la Universitatea din Heidelberg și-a susținut disertația de doctorat în domeniul fiziologiei somnului, publicată sub titlul „Fiziologia somnului și a viselor” la Odesa în 1880.
În anii 1879-1887 a lucrat în Bulgaria. A fost medic de district în orașele Radomir (1879), Razgrad (1881) și Varna (1883),[1] a publicat revista medicală „Zdrave” (Здраве; 1884-1887). După un stagiu la Viena și Berlin (1879), a fondat și a condus la Razgrad primul institut anti-variolă din Bulgaria (și al doilea în Europa) în 1881.[2] La perioada activării sale la Razgrad (1881-1883), se referă crearea de către medic a primului vaccin împotriva variolei în Bulgaria.[3] La cel de-al VII-lea Congres „Pirogov”, el a prezentat materiale privind vaccinarea împotriva variolei a mai mult de o jumătate de milion de adulți și copii cu un vaccin creat la institut, dovedind necesitatea unei vaccinări universale a populației. Ulterior, s-a stabilit la Sofia, unde a lucrat la organizarea unui institut bacteriologic, care a fost deschis după plecarea sa din țară.
În 1889 s-a întors în Rusia, stabilindu-se la Sankt Petersburg. Din 1891, timp de două decenii și jumătate, a publicat ziarul „Paramedicul” (Фельдшер), conceput pentru a rezuma experiența paramedicilor de frunte ai Imperiului Rus și contribuind la consolidarea comunității paramedice profesionale din Rusia.[4] În plus, din 1898, împreună cu Ludvig Iakobzon, a publicat „Jurnalul medical” (Медицинский журнал) și ziarul „Doctorul de acasă” (Домашний доктор; din 1907).
A fost autor al mai multor articole despre medicină, publicate în „Enciclopedia Brockhaus și Efron”, precum și cărți de referință cu prescripție medicală. În anii 1890-1916 a publicat referințe anuale și caiete-calendar pentru paramedicii din toate departamentele și paramedicii-moașe. Sub redacția sa, au fost publicate o serie de traduceri ale literaturii medicale din Occident, printre care „Dicționarul medical latin-rus și rus-latin” a fost retipărit de multe ori (ultima ediție a fost publicată postum în 1934).
În 1922 a emigrat din Rusia și s-a stabilit la Shanghai, unde a locuit până la sfârșitul vieții. În anii 1922-1926 a fost primul președinte al Societății medicilor ruși din Shanghai, pe care l-a creat.
În prezent, o stradă din Varna poartă numele doctorului.[5]
Note
modificare- ^ Що за град е бил Разград през 1881 година — едно голямо село на път към новото време...
- ^ Белоэмигранты в Болгарии (воспоминания)
- ^ Дарина Колева. Доктор Борис Окс — создатель первой вакцины против оспы в Болгарии Arhivat în , la Wayback Machine. // «Русская газета», № 14(136) за 2006 год.
- ^ Samuel C. Ramer. Professionalism and Politics: The Russian Feldsher Movement, 1891—1918 // Russia’s missing middle class: The professions in Russian history / Ed. by Harley D. Balzer — M.E. Sharpe, 1996. — P. 120.
- ^ Strada Boris Oks din Varna