Păsările rinocer (Bucerotidae) alcătuiesc o familie cu ca. 50 de specii de păsări, răspândite în Africa, la sud de Sahara, arhipelagul malaiez și Asia de Sud.

Păsările rinocer
Fosilă: miocen inferior–prezent
Buceros bicornis
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Subregn: Vertebrata
Încrengătură: Chordata
Clasă: Aves
Ordin: Bucerotiformes
Familie: Bucerotidae
Rafinesque, 1815
Genuri

vezi textul

Caracteristici generale

modificare

Speciile din această familie au devenit cunoscute prin ciocul turtit deosebit de mare, care este curbat în jos, marginile sunt dințate, iar deasupra mandibulei superioare, au o creastă osoasă de forme diferite. Deși ciocul este mare, el este ușor datorită țesutului spongilos și lacunar din interior. Păsările folosesc ciocul ca și papagalii, ca ajutor la cățărat. Ochii păsărilor sunt prevăzuți cu un fel de gene, caracter întâlnit rar la păsări. Picioarele sunt dactile, uneori cenodactile. Aripile sunt scurte, zborul este greoi și stângaci. Talia păsărilor diferă de la mărimea unei stăncuțe până la forme giganice care depășesc mărimea unui curcan. Penajul în general, este închis, negru, negru-cenușiu și cafeniu.

Mod de viață

modificare

Păsările rinocer trăiesc în regiuni împădurite, în general în grupe mici, cu excepția genului Bucorvus care trăiește solitar. Sunt păsări monogame, cuiburilor lor sunt foarte durabile, fiind situate în cavitățile arborilor. După împerechere femela este zidită cu argilă de mascul. În cuib timp de câteva luni femela și puii vor fi hrăniți printr-un orificiu de mascul. Scopul acestor măsuri de siguranță este de a apăra familia de maimuțe, șerpi sau alte animale cățărătoare. Hrana păsărilor este compusă din fructe, insecte sau animale mici. Puii se nasc fără creastă osoasă pe cioc, ei ajungând după mai mulți ani la maturitate.

Sistematică

modificare

Următoarea cladogramă care prezintă relațiile dintre genuri se bazează pe un studiu filogenetic molecular realizat de Juan-Carlos Gonzalez și colaboratorii săi și publicat în 2013.[1] Numărul de specii din fiecare gen este preluat din lista păsărilor din lume menținută de Frank Gill, Pamela C. Rasmussen și David Donsker în numele Uniunii Internaționale a Ornitologilor.[2]

Bucerotidae

Lophoceros – 8 specii

Tockus – 10 specii

Berenicornis

Horizocerus – 4 specii

Ceratogymna – 2 specii

Bycanistes – 6 specii

Rhinoplax

Buceros – 3 specii

Anorrhinus – 3 specii

Ocyceros – 3 specii

Anthracoceros – 5 specii

Aceros

Rhyticeros – 6 specii

Rhabdotorrhinus – 4 specii

Penelopides – 5 specii

  1. ^ Gonzalez, J.-C.T.; Sheldon, B.C.; Collar, N.J.; Tobias, J.A. (). „A comprehensive molecular phylogeny for the hornbills (Aves: Bucerotidae)”. Molecular Phylogenetics and Evolution. 67 (2): 468–483. Bibcode:2013MolPE..67..468G. doi:10.1016/j.ympev.2013.02.012. PMID 23438388.  See also the correction: Gonzalez, J.-C.T.; Sheldon, B.C.; Collar, N.J.; Tobias, J.A. (). „Corrigendum to "A comprehensive molecular phylogeny for the hornbills (Aves: Bucerotidae)" [Mol. Phylogenet. Evol. 67 (2013) 468–483]”. Molecular Phylogenetics and Evolution. 68 (3): 715. Bibcode:2013MolPE..68..715G. doi:10.1016/j.ympev.2013.05.008 . 
  2. ^ Gill, Frank; Donsker, David; Rasmussen, Pamela, ed. (decembrie 2023). „Mousebirds, Cuckoo Roller, trogons, hoopoes, hornbills”. IOC World Bird List Version 14.1. International Ornithologists' Union. Accesat în . 

Legături externe

modificare