Broască râioasă verde

specie de amfibieni
(Redirecționat de la Bufo viridis viridis)

Broasca râioasă verde (Bufotes viridis, Bufo viridis) numită și broască râioasă de piatră, este o broască fără coadă din familia bufonide (Bufonidae), răspândită în Europa Centrală și de Sud, Asia de vest și centrală până în Kazahstan. În România și Republica Moldova este găsită pretutindeni, mai ales în zonele de stepă, de câmpie și de deal și pe lângă locuința omului; evită zonele împădurite. În regiunile muntoase (Carpați) este prezentă până la altitudinea de 1700 m. Este cea mai răspândită specie de amfibieni din localitățile rurale și urbane, întâlnindu-se mai ales pe terenurile agricole, unde își găsește hrana (în special insecte). Suportă bine seceta și chiar (lucru excepțional pentru amfibii) apa salmastră. Se hrănește cu râme, melci, păianjeni, insecte și larvele lor. Este o broască folositoare consumând multe coleoptere (gândaci de Colorado etc.) și coropișnițe dăunătoare agriculturii.[2] [3][4][5][6] În România, specia este protejată prin L13 /11 martie 1993 [7]

Broască râioasă verde
Stare de conservare

Risc scăzut (LC) (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Clasă: Amphibia
Subclasă: Lissamphibia
Ordin: Anura
Subordin: Neobatrachia
Familie: Bufonidae
Gen: Bufo
Specie: B. viridis
Nume binomial
Bufo viridis
(Laurenti, 1768)
Arealul broaștei râioase verzi
Sinonime
  • Bufo viridis Laurenti, 1768
  • Epidalea viridis Laurenti, 1768
  • Pseudepidalea viridis (Laurenti, 1768)
  • Bufo sitibundus (Pallas, 1771)
  • Rana picta Pallas, 1831

Broasca râioasă verde este o specie crepuscular-nocturnă fiind activă noaptea și în amurg. Ziua stă ascunsă în galerii de rozătoare sau săpate de ea, ori în crăpăturile zidurilor, ieșind după apusul soarelui pentru a se hrăni. Indivizii tineri pot fi întâlniți și ziua. În perioada rece a anului hibernează pe uscat, în galerii pe care le sapă în pământ. În martie-aprilie iese din vizuinile subterane unde a iernat și se îndreaptă spre bazinele acvatice din apropiere pentru reproducere. După împerechere, femela depune 10000-14000 ouă mici (1½ mm în diametru), de culoare neagră, dispuse în două șiraguri în cordoanele gelatinoase și transparente, cu lungimea de 3-4 m. După 3-5 zile, din ouăle depuse eclozează larve mici (mormolocii) de 2-3 mm, a căror dezvoltare ajunge până la 45 de zile. Mormolocii se transformă în broscuțe mici care părăsesc lacurile într-un număr enorm imediat după ploaie. Maturitatea sexuală o atinge la 2-3 ani. Ajunge până la 11 cm lungime; obișnuit, lungimea medie a corpului este de 7 cm; masculul este mai mic decât femela. În condiții naturale poate trăi 7-12 ani, iar în captivitate 17 ani.[2][3][4][5][6]

Ochii au pupila orizontală și irisul verzui stropit cu negru. În urma ochilor, pe cele două laturi ale cefei, se află două glande mari și proeminente, numite glande parotide (sau parotoide); secreția lor este veninoasă și servește ca un mijloc de apărare împotriva răpitorilor. Tegumentul este prevăzut cu ridicături în formă de negi (verucozități) asemănătoare cu pielea bolnavilor de râie, de unde și denumirea de "broască râioasă". Coloritul dorsal cu desen variabil: pe un fond alb-gălbui, cenușiu-verzui, gălbui sau cu nuanțe roz, apar pete mari neregulate, măslinii sau verzi, uneori mărginite cu negru, petele se unesc între ele, formând un desen caracteristic. Verucozitățile mai proeminente au vârfurile roșii. Abdomenul este alb-murdar, pătat cu pete închise. Masculul are un sac vocal mare sub gușă, numit rezonator, care când se umflă depășește capul ca volum; în apă el emite un tril melodios și neîntrerupt, clar constând din: urrrrr-urrrrrr-urrrrrr, asemănător țârâitului greierilor, dar cu mult mai răsunător.[2][3][4][5][6]

Note modificare

  1. ^ Bufotes viridis. The IUCN Red List of Threatened Species
  2. ^ a b c Ion E. Fuhn. Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIV. Fascicula 1: Amphibia. București : Editura Academiei Republicii Populare România, 1960, 288 p.
  3. ^ a b c Ion E. Fuhn. Broaște, șerpi, șopîrle. Editura Științifică, București 1969, 246 p.
  4. ^ a b c Constantin Pârvu. Dicționar enciclopedic de mediu (DEM), Volumul 1-2. Regia Autonomă Monitorul oficial, 2005
  5. ^ a b c Tudor Cozari, Marin Usatâi, Mihail Vladimirov. Lumea animală a Moldovei. Volumul 2: Pești. Amfibieni. Reptile. Chișinău, Editura Știința, 2007
  6. ^ a b c Бодареу Н.Н., Владимиров М.З., Ганя И.М. и др. Рыбы, земноводные, пресмыкающиеся. (серия «Животный мир Молдавии»). Кишинев: Штиинца, 1981.
  7. ^ Lege nr. 13 din 11 martie 1993 (anexa 2)

Bibliografie modificare

Legături externe modificare

 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de broască râioasă verde
 
Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Broască râioasă verde