Bunătate

Bunătatea este un tip de comportament marcat de actiuni de generozitate, considerație sau preocupare pentru ceilalți, fără a aștepta laude sau recompense. Bunătatea este unul dintre subiectele principale din Biblie. În Cartea a II-a a „Retoricii”, Aristotel definește bunătatea ca „ajutorare față de cineva care are nevoie, nu în schimbul a ceva, nici pentru avantajul ajutorului însuși, ci pentru cel al persoanei ajutate”.^[1] Nietzsche considera că bunătatea și dragostea sunt „cele mai curative plante medicinale și agenți ai relațiilor umane”.^[2] Bunătatea este considerată a fi una dintre Virtuțile Cavalerului.^[3]

Note modificare

^ Aristotle (translated by Lee Honeycutt). „Kindness”. Rhetoric, book 2, chapter 7. Arhivat din original la 13 decembrie 2004. Accesat în 22 noiembrie 2005.
^ Nietzsche, Friedrich Wilhelm. "On the History of Moral Feelings," Human, all too human: a book for free spirits. Aphorism 48. [Original: Menschliches, Allzumenschiles, 1878.] Trans. Marion Faber with Stephen Lehman. University of Nebraska Press: First Printing, Bison Books, 1996.
^ „The Manual of Life - Character”. Parvesh singla – via Google Books. ^{[nefuncțională]}