Wikipedia

Compasiune

Compasiunea este emoția simțită de cineva ca răspuns la suferința altuia motivând dorința de a ajuta.[1][2]

Compasiunea este adesea privită ca având un aspect emoțional, deși atunci când se bazează pe noțiuni cerebrale cum ar fi corectitudinea, dreptatea și interdependența, poate fi considerată rațională în esență și aplicația ei înțeleasă ca o activitate bazată pe o judecată sănătoasă.

Există de asemenea un aspect al compasiunii ce privește o dimensiune cantitativă, astfel încât compasiunii individuale îi este oferită proprietatea de ”adâncime”, ”vigoare” sau ”pasiune”. Etimologia termenului ”compasiune” este latină, însemnând ”împreună suferință”. Mai implicată decât simpla empatie, compasiunea adesea ridică o dorință activă de a atenua suferința altuia.[2]

Compasiunea este adesea, deși ne-inevitabil, componenta cheie în ce se manifestă în contextul social ca altruism [necesită citare]. În termeni etici, expresiile de-a lungul timpului ale așa zisei ”Regula de aur”, adesea implică prin încorporare principiul compasiunii: Să facem altora ce vrem să ni se facă nouă.[cercetare originală][3]

Substantivul englez compassion însemnând ”a iubi împreună cu” provine din Latină. Prefixul com- vine din versiunea arhaică a prepoziției și afixului latin ”cum” (însemnând ”cu”). Segmentul -passion este derivat din passus, participiul verbului deponent passus sum, patior, Pati ("păți" în română). Compasiunea este astfel legată în origine, formă și înțeles de substantivul ”pacient” (cineva care suferă), și de răbdare, participiul aceluiași patior, și este asemănător cu verbul grecesc πάσχειν (=paskhein - a suferi) cât și înrudit cu substantivul πάθος (patos).[4][5] Clasată ca o mare virtute în numeroase filozofii, compasiunea este considerată în aproape toate tradițiile religioase una din cele mai mari virtuți.

Teorii

modificare

Au fost propuse trei perspective teoretice pentru compasiune, contrastând în predicțiile și abordările lor.

  • Compasiunea ca sinonim al presiunii empatice, caracterizată prin sentimentul de agitație în conexiune cu suferința altei persoane.[6][7][8] Această perspectivă este bazată pe constatarea că uneori oamenii imită și simt emoțiile persoanelor din jurul.[9]
  • Compasiunea este doar o variație a iubirii sau tristeții, și nu o emoție distinctă.[10]
  • Din perspectiva psihologiei evolutive, compasiunea poate fi văzută ca o stare emoțională distinctă, ce poate fi diferențiată de tristețe, stres sau dragoste.[11][12][13]

Identificarea cu o altă persoană este un proces esențial pentru ființele umane. Este adesea observat în lume pe măsură ce oamenii se adaptează și schimbă la noi stiluri de îmbrăcăminte, limbaj, comportament, etc., lucru ilustrat de pruncii ce încep să imite expresiile faciale și mișcările corpului mamelor lor încă din primele zile de la naștere.[14] Acest proces este foarte strâns legat de compasiune deoarece simpatizarea cu alții este posibilă și cu oamenii din alte țări, culturi, națiuni, etc. O posibilă sursă a acestui proces de identificare vine dintr-o categorie universală numită ”spirit”. Spre sfârșitul anilor 1970, culturi și națiuni diferite din întreaga lume, au luat o întorsură spre fundamentalism religios, care a fost ocazional atribuit ”spiritului”.[15] O altă cale de identificare cu alții este dată de cunoașterea condiției umane și experiențelor asociate.[16]

Importanța identificării cu alții pentru compasiune este în contrast cu efectele fizice și psihologice negative ale abandonării. Compasiunea pare să fie caracteristică societăților democratice.[16] Rolul compasiunii ca un factor contributiv comportamentului individual sau social a fost subiectul unor dezbateri continue.[17] Spre deosebire de procesul de identificare cu alte persoane, o absență completă a compasiunii, poate cere ignorarea sau dezacordul identificării cu alte persoane sau grupuri.[16] Acest concept a fost ilustrat de-a lungul istoriei: Holocaustul, genocidul, colonizarea europeană a americii, etc. Pasul aparent esențial în aceste atrocități ar putea fi definirea victimelor ca ”nefiind oameni” sau ”nu sunt ca noi”. Atrocitățile comise de-a lungul istoriei umane au fost ridicate doar de prezența compasiunii.[16][18]

Suferința a fost definită ca percepția distrugerii sau pierderii iminente a integrității unei persoane, care continuă până la dispariția amenințării sau restaurării integrității.[16] Psihologia personalității aprobă că oamenii sunt din naștere diferiți și distincți între ei, lucru ce ar trebui să conducă la concluzia că suferința umană este întotdeauna individuală și unică. Suferința poate veni din traume psihologice, sociale și fizice.[19] Apare în forme acute la fel de des ca în formele cronice.[19] Este o dificultate intrinsecă în a realiza că altcineva suferă datorită naturii sale singuratice, ce duce la concluzia că multă lume nu conștientizează că suferă. Pot în schimb indica către circumstanțele externe iar fazele incipiente ale suferinței fiind tăcute sau neafirmate. Etapele ulterioare pot implica exprimarea victimizării și căutarea ajutorului de către acea persoană.[20] Compasiunea este recunoscută prin identificarea cu alți oameni, cunoașterea comportamentului uman, percepția suferinței, transferul sentimentelor, cunoașterea țelului și scopului suferinzilor, și absența unui suferind dintr-un grup.[16]

Studiile timpurii au stabilit legăturile dintre violența interpersonală și cruzimea față de animale.[21][22] Compasiunea poate avea abilitatea de a induce sentimente de amabilitate și iertare, care ar putea oferii oamenilor abilitatea de a opri situații ce ocazional duc la violență.[23]

Psihologie

modificare

Compasiunea este cercetată și a devenit relaționată de domeniul psihologiei pozitive și psihologiei sociale. Dalai Lama afirma ”compasiunea este o necesitate, nu un lux”, și că fără ea, omenirea nu va supraviețui. Compasiunea este procesul de conectare prin identificare cu altă persoană. Această identificare cu alții prin compasiune poate duce la creșterea motivației de a face ceva în efortul de a ușura suferința altuia.

Cercetătorii examinează motivația reglării compasiunii în contextul crizelor de amploare mare, cum ar fi dezastre naturale și genociduri. Multe studii au stabilit că oamenii tind să simtă mai multă compasiune pentru victime singulare decât cu mase mari de victime. Cu toate acestea, s-a aflat că acest colaps al compasiunii depinde de deținerea motivației și abilității de control a emoțiilor (Cameron & Payne, 2011, JPSP). Oamenii arată mai puțină compasiune pentru multe victime față de victime la singular ale dezastrelor, doar atunci când li se cere să suporte un ajutor financiar, și doar atunci când pot cu pricepere să își controleze emoțiile. În cercetările în desfășurare, psihologii explorează cum îngrijorările de a deveni epuizat emoțional motivează oamenii să curbeze compasiunea lor pentru a dezumaniza membrii grupurilor sociale stigmatizate, cum ar fi indivizii fără adăpost și cei dependenți de droguri (Cameron, Harris & Payne, in prep).

Compasiunea constă în trei cerințe majore: Oamenii trebuie să simtă că necazurile ce evocă sentimentele lor sunt serioase, oamenii cer ca problemele suferindului să nu fie auto-induse și oamenii să aibă posibilitatea să se vadă pe sine cu aceleași probleme.[16]

Neuropsihologie

modificare

Într-un mic experiment fMRI din 2009, Mary Helen Immordino-Yang și colegii de la institutul pentru Creier și creativitate au studiat puternice sentimente de compasiune pentru durere socială și fizică în alții. Ambele sentimente au implicat o schimbare previzibilă în activitatea insulei anterioare, cingulata anterioară, hipotalamus cât și creierul mijlociu, dar au găsit de asemenea și un model necunoscut până atunci în activitatea corticală pe suprafața posterioară medială a fiecărei emisfere cerebrale, o regiune implicată în funcțiile de bază ale creierului și în procesele legate de sine. Compasiunea pentru durere socială în alții a fost asociată cu activări puternice în porțiunea interoceptivă, inferior/posterioară a acestei regiuni, în timp ce compasiunea pentru durere fizică în alții a implicat o creștere a activității porțiunii exteroceptive, superior/anterioare. Compasiunea pentru durere socială a activat această secțiune superioară/anterioară, într-o măsură mai mică. Activitatea în insula anterioară legată de compasiunea pentru durere socială a atins mai târziu vârfuri ce au durat mai mult decât activitatea asociată compasiunii pentru durere fizică.[24] Emoții compasionate în relațiile cu alții au efect asupra cortexului prefrontal, frontal inferior și creierul mijlociu.[25] Sentimente și fapte de compasiune s-au găsit a stimula zone responsabile de reglarea homeostaziei, cum ar fi cortexul insular și hipotalamusul.[26]

Medicina

modificare

Compasiunea este una dintre cele mai importante însușiri pentru doctorii practicând servicii medicale.[27] S-a sugerat că compasiunea simțită aduce dorința de a face ceva și ajuta suferindul.[16] Dorința de a fi de folos nu este compasiune, dar sugerează că aceasta din urmă este similară altor emoții prin motivarea comportamentelor ce reduc tensiunea provocată de emoții.[16] Medicii în general identifică sarcinile lor ca responsabilitatea de a pune interesele pacienților pe primul loc, incluzând obligația de a nu face rău, de a livra îngrijire adecvată, și a păstra confidențialitatea.[16] Compasiunea este observată în ambele datorii datorită relației directe cu recunoașterea și tratarea suferinzilor.[16] Medicii care folosesc compasiune înțeleg efectele bolii și a suferinței asupra comportamentului uman.[28] Compasiunea poate fi strâns relaționată de iubire și de emoțiile evocate în ambele. Acest lucru este ilustrat de relația între pacienți și medicii din instituțiile medicale.[16] Relația dintre pacienții suferinzi și îngrijitori oferă dovezi compasiunii văzută ca emoție socială, fiind strâns legată de aproprierea dintre persoane.

Extenuarea

modificare

Persoanele cu o capacitate și responsabilitate mai mare de a empatiza cu alții pot fi supuși unui risc de stres și extenuare a compasiunii, lucru legat de profesioniștii și indivizii ce petrec un timp semnificativ răspunzând la informații corelate suferinței.[29]

Aplicații

modificare

Conducere autentică și generală poate fi cheia către sporirea compasiunii la locul de muncă.[30] Similar, acționarea în concordanță cu conceptele de sine autentice este esențială în exprimarea grijii și compasiunii.[30] Compasiunea de sine poate avea efecte pozitive asupra fericirii subiective, optimismului, înțelepciunii, curiozității, agreabilității și extrovertirii.[31]

Practicarea

modificare

Anumite activități pot crește sentimentele de disponibilitate în practicarea compasiunii; printre acestea pot fi crearea unui ritual matinal, practicarea empatiei, întreprinderea actelor spontane de bunătate și dezvoltarea unei rutine de seară.

Istoric

modificare

”Filozofii greci și romani nu aveau încredere în (simțirea) compasiunii. În opinia lor, rațiunea în sine ar fi fost calea adecvată de comportare. Ei considerau compasiunea (o virtute) ca un efect, nici admirabil dar nici de disprețuit.” — Thomas Szasz, Cruel Compassion (Compasiune Crudă)

Pe de altă parte, un studiu recent asupra Lui Iisus istoric afirmă că fondatorul Creștinismului a căutat să ridice compasiunea Iudaică la rang de virtute umană supremă, capabilă să reducă suferința și să îndeplinească scopul nostru rânduit de Dumnezeu, de a transforma lumea în ceva mult mai demn de Creatorul ei.[32]

Opinii religioase și spirituale

modificare

Hinduism

modificare
 
Yoga este o practică ce urmărește purificarea fizică, mentală și spirituală în Hinduism, iar o minte și un spirit compasional fiind unul din obiectivele sale importante.[33] Diverse asane și mudre sunt combinate cu exerciții de meditație și reflectare a sinelui pentru a cultiva compasiunea.[34][35]

În literatura clasică a Hinduismului, compasiunea[36] este o virtute cu multe nuanțe, fiecare nuanță fiind explicată prin termeni diferiți. Cei mai comuni trei termeni sunt daya (दया),[37] karuna (करुणा), [38] și anukampa (अनुकम्पा).[39] Alte cuvinte în Hinduism legate de compasiune sunt karunya, ghrina, kripa și anukrosha.[40][41] Unele din aceste cuvinte sunt folosite interschimbabil prin școlile de Hinduism pentru a explica conceptul de compasiune, sursele sale, consecințele și natura sa. Virtutea compasiunii către toate ființele vii, afirmă Ghandi și alții,[42][43] este un concept central în filozofia hindusă.[36]

Daya este definită de Padma Purana ca dorința virtuoasă de a atenua durerea și dificultățile altora prin a înainta orice efort necesar.[40][44] Matsya Purana descrie daya ca valoarea ce tratează toate ființele vii (inclusiv ființele umane) ca fiind tot una cu sinele, dorind bunăstarea și binele altor ființe vii.[40][45] O astfel de compasiune, susține Matsya Purana, este una din căile necesare pentru a fi fericit. Ekadashi Tattvam[46] explică daya ca tratarea străinului, rudei, prietenului și dușmanului ca pe sine; Susține despre compasiune că este starea în care toate ființele vii sunt văzute ca parte din sine, iar când toată lumea suferă este văzută ca suferință proprie. Compasiunea către toate ființele vii, inclusiv către cei ce sunt străini și cei ce sunt dușmani, este văzută ca o virtute nobilă.[40] Karuna, un alt cuvânt pentru compasiune în filozofia hindusă, înseamnă plasarea minții personale în locul altuia, prin urmare căutând înțelegerea altuia din perspectiva lui. Anukampa, un alt cuvânt pentru compasiune, se referă la starea după ce s-a observat și înțeles durerea și suferința din altul.[47][48] În Mahābhārata, Indra laudă Yudhisthira pentru anukrosha sa - compasiune, simpatie - pentru toate creaturile.[49] Tulsidas contrastează cu daya (compasiune) cu abhiman (aroganță, disprețul altora), susținând compasiunea ca sursă de viață dharmică , iar aroganța ca sursă a păcatului. Daya (compasiune) nu este kripa (compătimire) în hinduism, sau sentimentul de părere de rău pentru suferind, deoarece aceasta din urmă este pătată cu condescendență, în timp ce compasiunea este sentimentul de a fi una cu suferindul.[50] Compasiunea este baza pentru ahimsa, o virtute centrală în filozofia hindusă.[51][52]

Compasiunea în Hinduism este discutată ca un concept absolut și relativ. Sunt două forme de compasiune: Una pentru cei ce suferă deși nu au făcut nimic rău și una pentru cei ce suferă pentru că au făcut ceva rău. Compasiunea absolută se aplică la ambele, în timp ce compasiunea relativă adresează diferența dintre prima și ultima. Un exemplu a celei din urmă include pe cei condamnați pentru o infracțiune cum ar fi crima; în aceste cazuri, virtutea compasiunii trebuie echilibrată cu virtutea dreptății.[40][53]

Literatura clasică a hinduismului există în multe limbi indiene. Spre exemplu, Tirukkural scrisă între anii 200 Î.Hr. și 400 d. Hr, uneori numită și Tamil Veda, este un text clasic foarte prețuit în hinduism, scris într-o limbă sud indiană. Acesta dedică capitolul 25 al cărții 1, compasiunii. În acel capitol, Tirukkural sugerează urmarea cărării vieții cu compasiune, toată viața merită dragostea individului, și că milostenia fără compasiune este goală și de neconceput.[54]

Iudaism

modificare

În tradiția iudaică, Dumnezeu este milostiv și este invocat ca Părintele Compasiunii:[55] prin urmare Rahmana sau Compasional devin desemnările uzuale pentru Cuvântul Său revelat. (Comparați, mai jos, frecventa utilizare Rahman în Coran).[56] Amărăciunea și compătimirea pentru cineva în necaz, creând dorință de a o ridica, este un sentiment atribuit atât omului cât și Lui Dumnezeu: în biblia ebraică (”riham”, din ”rehem” mamă, pântec), ”a compătimii” sau ”a arăta milă” cu privire la neajutorarea suferindului, cât și ”a ierta” (Habacuc 3:2) și ”a îndura” (Exod 2:6;1 Samuel 15:3;Ieremia 15:15,21:7). Rabinii vorbesc despre cele ”treisprezece însușiri ale compasiunii”. Concepția biblică a compasiunii este sentimentul părintelui pentru copil. Prin urmare, apelul profetului în confirmarea încrederii sale în Dumnezeu invocă sentimentul unei mame pentru puiul ei (Isaia 49:15).[56]

O articulare clasică a regulii de aur (vezi mai sus) vine din primul secol de la bătrânul rabin Hillel. Renumit în tradiția iudaică ca un înțelept și savant, este asociat cu dezvoltarea Mișnei și a Talmudului, și ca atare una dintre cele mai importante imagini din istoria evreilor. Rugat să facă un rezumat al religiei iudaice ”stând într-un picior” adică cât mai concis, Hillel afirma: ”Ceea ce ție nu-ți place, altuia nu-i face. Asta e toată Tora. Restul este explicație; du-te și învață.” [57] După atentatele din 11 septembrie 2001, cuvintele rabinului Hillel sunt frecvent citate în prelegeri și interviuri publice în întreaga lume de proeminenta scriitoare în religie comparativă Karen Armstrong.

Multe surse evreiești vorbesc despre importanța compasiunii față animale. Printre aceștia se numără rabinul Samson Raphael Hirsch,[58] rabinul Simhah Zissel Ziv,[59] și rabinul Moshe Cordovero.[60]

Buddhism

modificare
 
Zeița Kannon, încarnarea Bodhisattva compasiunii, desen din Japonia secolul 16

”Compasiunea este ceea ce mișcă inima celui bun la durerea altora. Sfarâmă și distruge durerea altora; astfel se numește compasiune. Se numește compasiune pentru că protejează și îmbrățișează pe cel în dificultate.” – Buddha[61]

Compasiunea sau karuna stă la centrul învățăturilor lui Buddha. Se spune că a fost întrebat de însoțitorul său personal, Ananda: ”Ar fi corect să spunem că dezvoltarea amabilității iubitoare și a compasiunii este o parte a practicii noastre?” Buddha a răspuns: ”Nu! Nu ar fi adevărat să spunem că dezvoltarea amabilității și compasiunii este parte a practicii noastre. Ar fi corect să spunem că dezvoltarea amabilității iubitoare și compasiunii este toată practica noastră”[necesită citare]

Primul din așa zisele cele Patru Adevăruri Nobile este adevărul suferinței sau dukkha (insatisfacția sau stresul). Dukkha este identificată ca una din cele trei caracteristici distinctive ale întregii existențe condiționate. Se naște ca o consecință a eșecului de a se adapta la schimbare sau anicca (a doua caracteristică) și inconsistența, lipsa identității fixe, cumplita incertitudine sau anatta (a treia caracteristică) născută și ea tot din această perpetuă schimbare. Compasiunea făcută posibilă prin observație și percepție corectă este practic calea adecvată. Dorința finală și stăruitoare, manifestată în Buddha, atât ca arhetip cât și ca entitate istorică, este de a ușura suferința tuturor ființelor vii de pretutindeni.[62]

 
Avalokiteśvara privind peste marea de suferință. China, Dinastia Liao.

Dalai Lama a spus: ”Dacă vrei ca alții să fie fericiți, practică compasiunea. Dacă vrei să fii tu fericit, practică compasiunea.”[necesită citare]. Călugărul american Bhikkhu Bodhi afirmă că aceasta furnizează complementul amabilității iubitoare: Unde amabilitatea iubitoare are caracteristica de a dori fericirea și bunăstarea altora, compasiunea are caracteristica de a dori ca alții să fie liberi de suferință, dorință căutând a fi extinsă fără limite tuturor ființelor vii. Ca Mettā, compasiunea apare prin intrarea în subiectivitatea altora și prin împărtășirea interiorizării într-un mod profund și total. Izvorăște din considerarea că toate ființele, ca și noi, doresc să fie eliberate de suferință, dar totuși în ciuda dorințelor lor, continuă să fie hărțuiți de durere, frică, amărăciune sau alte forme de dukkha.”[63]

În același timp, se subliniază că pentru a manifesta eficient compasiune pentru alții, este în primul rând necesar a fi capabil de a experimenta și aprecia pe deplin suferința proprie, și prin consecință a avea compasiune de sine. Se zice că Buddha a spus: ”Se poate să călătorești în întreaga lume în căutarea cuiva mai vrednic de compasiune decât sinele. Nu vei găsi niciodată o astfel de persoană” [necesită citare]

Compasiunea este antidotul de sine alese otrăvi a furiei.[necesită citare]

Creștinism

modificare
 
Compasiunea în acțiune: O pictură italiană din secolul 18 a pildei bunului Samaritean

A doua epistolă către Corinteni a Bibliei creștine este doar unul din locurile unde Dumnezeu este referit ca ”Tatăl compasiunii” sau ”Dumnezeul tuturor mângâierilor”. În ea se citește: ”Binecuvântat este Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul a toată mângâierea. Cel ce ne mângâie pe noi în tot necazul nostru, ca să putem să mângâiem și noi pe cei care se află în tot necazul, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu. Că precum prisosesc pătimirile lui Hristos întru noi, așa prisosește prin Hristos și mângâierea noastră. Deci fie că suntem strâmtorați, este pentru a voastră mângâiere și mântuire, fie că suntem mângâiați, este pentru a voastră mângâiere, care vă dă putere să îndurați cu răbdare aceleași suferințe pe care le suferim și noi. Și nădejdea noastră este tare pentru voi, știind că precum sunteți părtași suferințelor, așa și mângâierii.” (2 Corinteni 1:3-7) Iisus încorporează pentru Creștini, chiar esența compasiunii și a îngrijirii relaționale. Hristos îi îndeamnă pe Creștini să abandoneze dorințele proprii și să acționeze cu compasiune către alții, în special cu cei în nevoie și necaz.[64] Iisus îi asigură pe ascultătorii predicii de pe munte că ”Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui”. În pilda bunului Samaritean prezintă discipolilor idealul comportamentului compasional. Adevărata compasiune creștină, spun Evangheliile, trebuie să se extindă tuturor, chiar și până la a ne iubii dușmani.

Cele două porunci mari exemplifică Evanghelia creștină ca fiind fondată pe dragoste și compasiune, compasiunea fiind cea mai importantă învățătură din Lege și Profeți.

Islam

modificare
 
O fotografie din 1930 a unui călător prin deșert căutând ajutorul lui Allah Milostivul și Compasionatul

În tradiția musulmană, în caracteristicile de căpătâi ale lui Dumnezeu sunt mila și compasiunea, sau în limba canonică arabă, rahman și rahim. Fiecare din cele 114 capitole din Coran, cu o singură excepție, începe cu versetul: ”În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător”[65] Cuvântul arab pentru compasiune este rahmah. Ca influență culturală, rădăcinile sale abundă în Coran. A fi un bun musulman înseamnă a începe fiecare zi, fiecare rugăciune și fiecare acțiune importantă cu invocarea lui Allah Cel Milostiv și Compasional, spre exemplu, prin recitarea Bism-i-llah a-Rahman-i-Rahim. Pântecele și legăturile familiale sunt caracterizate de compasiune și numite după atributul exaltat al lui Allah ”Al-Rahim” (Compasionatul).

Islamul învață compasiune pentru frații musulmani. Nu recomandă însă compasiune pentru oamenii de credințe non-musulmane și pentru cei care comit crime ca adulter, fornicație, apostazie și necredincioși.[66][67] De exemplu,

„A venit la voi un Trimis chiar dintre voi, căruia îi sunt grele necazurile ce vă lovesc, care este plin de grijă pentru voi, iar cu dreptcredincioșii este el milostiv și îndurător.”

Coran 9:128

„Iar acelora care nu au crezut și au împiedicat de la calea lui Allah, le vom adăuga Noi chin peste chin, pentru stricăciunea ce au făcut-o (pe pământ).”

Coran 16:88

„Pe cea care preacurvește și pe cel care preacurvește biciuiți-i pe fiecare cu câte o sută de lovituri. Și să nu vă apuce mila de ei în împlinirea legii lui Allah, dacă voi credeți în Allah și în Ziua de Apoi! Și un grup de dreptcredincioși să fie martori la pedepsirea lor!”

Coran 24:2

Jainism

modificare

Compasiunea pentru toată viața, umană și non-umană, este centrală în tradiția Jain. Deși toată viața este considerată sacră, viața umană este considerată cea mai înaltă formă de existență pământeană. A ucide o persoană, indiferent de crima sa, este considerat inimaginabil de oribil. Este singura tradiție substanțială religioasă care necesită atât călugării cât și laicii să fie vegetarieni. Este sugerat că anumite ramuri ale tradiției hinduse au devenit vegetariene datorită puternicelor influențe Jainiste.[68] Totuși, poziția tradițională Jainistă asupra non-violenței, trece dincolo de vegetarianism. Jainii refuză mâncare obținută prin cruzime nenecesară. Mulți practică veganismul. Jainii conduc adăposturi de animale peste tot în India. Lal Mandir, un templu Jain proeminent în Delhi, este cunoscut pentru spitalul Jain de păsări într-o clădire secundară din spatele templului principal.[69][70] Fiecare oraș și sat din Bundelkhand are adăpost pentru animale condus de Jainiști. Călugării Jainiști fac eforturi deosebite pentru a evita uciderea oricărei creaturi vii, dând cu mătura în fața lor pentru a evita omorârea insectelor și chiar purtând mască de față pentru a evita inhalarea chiar și a celor mai mici musculițe.

Bibliografie

modificare
  1. ^ Compassion Merriam-Webster Dictionary (2011)
  2. ^ a b Sherlyn Jimenez, vezi articolul despre Compasiune, The Encyclopedia of Positive Psychology (Enciclopedia Psihologiei Pozitive), Volumul I, Editor: Shane Lopez, Wiley-Blackwell, ISBN 978-1-4051-6125-1
  3. ^ Matei 7:12
  4. ^ Brown, Lesley (). Clarendon, ed. The New shorter Oxford English dictionary on historical principles (Noul dicționar oxford englez rezumat al principiilor istorice. Oxford [Eng.] ISBN 0-19-861271-0. 
  5. ^ Partridge, Eric (). Macmillan, ed. Origins: a short etymological dictionary of modern English (Origini: Scurt dicționar etimologic al englezei moderne). New York. ISBN 0-02-594840-7. 
  6. ^ Goetz, Jennifer; Dacher Kelter; Emiliana Simon-Thomas (). „Compassion: An Evolutionary Analysis and Empirical Review (Compasiune: O analiză evoluționară și o recenzie empirică)”. Psychological Bulletin. 136 (3): 351–374. doi:10.1037/a0018807. 
  7. ^ Ekman, Paul (). Henry Holt & Company, ed. Emotions Revealed: Recognizing Faces and Feelings to improve communication and emotional life(Emoțiile descoperite: Recunoașterea fețelor și a sentimentelor pentru îmbunătățirea comunicației și a vieții emoționale). New York, NY. 
  8. ^ Hoffman, Martin (). „Is altruism part of human nature?(Este altruismul parte din natura umană?)”. Journal of Personality and Social Psychology(Revistă de psihologie socială și personală). 40 (1): 121–137. doi:10.1037/0022-3514.40.1.121. 
  9. ^ Hatfield, Elaine; John Cacioppo (). „Emotional Contagion (Contaminare emoțională)”. Current Directions in Psychological Sciences (Direcții prezente în științele psihologice). 2: 96–99. doi:10.1111/1467-8721.ep10770953. 
  10. ^ Shaver, P; J Schwartz; D Kirson; C O'Connor (Iunie 1987). „Emotion knowledge: further exploration of a prototype approach(Cunoașterea emoțională: Explorări adiționale a unei abordări prototip)”. Journal of Personality and Social Psychology (Revistă de psihologie socială și personală). 6 (52): 1061–1086.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  11. ^ Bowlby, John (). Basic Books, ed. Attachment: Attachment and Loss Volume One (Atașament: Atașament și Pierdere volumul întâi). New York, NY. 
  12. ^ Haidt, Jonathan (). Oxford University Press, ed. The Moral Emotions (Emoțiile morale)). Oxford. pp. 852–870. 
  13. ^ Keltner, Dacher; Jonathan Haidt; Michelle Shiota (). Psychology Press, ed. Social Functionalism and the Evolution of Emotions(Funcționalism Social și Evoluția Emoțiilor). New York. pp. 115–142. 
  14. ^ Meltzoff, Andrew (). „The Roots of Social and Cognitive Development: Models of Man's Original Nature(Rădăcinile dezvoltării sociale și cognitive: Modele ale naturii originare ale omului)”. Social Perception in Infants (Percepția socială la prunci): 1–30. 
  15. ^ Hegal, Georg (). Oxford University Press, ed. Phenomenology of Spirit (Fenomenologia Spiritului). ISBN 978-0-19-824597-1. 
  16. ^ a b c d e f g h i j k l Cassell, Eric (). Oxford University Press, ed. Oxford Handbook of Positive Psychology (Manualul Oxford al psihologiei pozitive) (ed. 2). New York, New York. pp. 393–403. ISBN 978-0-19-518724-3. 
  17. ^ Brown, Lee (). „Compassion and Societal Well-Being (Compasiunea și Bunăstarea societală)”. Pacific Philosophical Quarterly (Pacific filozofic trimestrial). 
  18. ^ MacIntyre, Alisdair (). Routledge & Kegan Paul, ed. A Short History of Ethics (Un scurt istoric al eticii). ISBN 0-203-13112-6. 
  19. ^ a b Cassell, Eric (). MIT Press, ed. The Healer's Art (Arta vindecătorului). ISBN 0-262-53062-7. 
  20. ^ Reich, Warren (). „Models of Point Suffering: Foundations for an Ethic Compassion (Modele ale Suferinței: Fundații pentru o compasiune etnică)”. Acta Neurochirugica. 38: 117–122. doi:10.1007/978-3-7091-6975-9_20. 
  21. ^ {{citat carte|nume=Frank R.|prenume=Ascione|autor2=Phil Arkow|titlu=Child abuse, domestic violence, and animal abuse: linking the circles of compassion for prevention and intervention (Abuzul copiilor, violența domestică, și a animalelor: conectarea cercurilor compasiunii pentru prevenire și intervenție)|isbn=1-55753-142-0
  22. ^ {{citat carte|nume=Randall|prenume=Lockwood|autor2=Frank R. Ascione|titlu=Cruelty to Animals and Interpersonal Violence. (Cruzimea față de animale și violența interpersonală)|editor=Purdue University Press|an= 1998
  23. ^ Goetz, J; D Keltner; E Simon-Thomas (). „Compassion: An evolutionary analysis and empirical review (Compasiunea: O analiză evoluționară și recenzie empirică)”. Psychological Bulletin (Buletin psihologic). 136: 351–374. doi:10.1037/a0018807. 
  24. ^ Immordino-Yang MH; McColl A; Damasio H; Damasio A (Mai 2009). „Neural correlates of admiration and compassion (Corelații neuronale între admirație și compasiune)”. Proc. Natl. Acad. Sci. U.S.A. 106 (19): 8021–6. doi:10.1073/pnas.0810363106. PMC 2670880  . PMID 19414310.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  25. ^ Immbordino, Mary; Andrea Mccoll; Hannah Demasio; Antonio Demasio (). „Neural correlates of admiration and compassion (Corelații neuronale între admirație și compasiune)”. PNAS. 
  26. ^ Kim, JW; SE Kim; JJ Kim; B Jeong; CH Park; AR Son (august 2009). „Compassionate attitude towards others' suffering activates the mesolimbic neural system (Atitudinea compasionată către suferința altora activează sistemul neuronal mesolimbic)”. Konyang University. 47 (10). 
  27. ^ American Medical Association, Principles of Medical Ethics (). American Medical Association, ed. Chicago.  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  28. ^ Cassell, Eric (). Oxford University Press, ed. The Nature of Suffering (Natura Suferinței). New York. 
  29. ^ Figley, Charles (). Brunner-Routledge, ed. Compassion Fatigue: Coping With Secondary Traumatic Stress Disorder In Those Who Treat The Traumatized (Oboseala compasiunii: Depășirea stresului post-traumatic secundar la cei care tratează bolnavii). London. ISBN 978-0876307595. 
  30. ^ a b Peus, Claudia (). „Money over man versus caring and compassion? Challenges for today's organizations and their leaders (Banii peste oameni versus grija și compasiunea? Provocări pentru organizațiile de azi și conducătorii lor)”. Journal of Organizational Behavior (Revistă de comportament organizațional). 32: 955–960. doi:10.1002/job.751. 
  31. ^ NeV, Kristen; Stephanie Rude; Kristin Kirpatrick (). „An examination of self-compassion in relation to positive psychological functioning and personality traits (O examinare a compasiunii de sine în relație cu funcționarea psihologiei pozitive și trăsăturile de personalitate)”. Journal of Research in Psychology (Revistă de Cercetare în Psihologie). 41: 908–916. doi:10.1016/j.jrp.2006.08.002. 
  32. ^ Drake-Brockman, Tom (). Denis Jones and associates, ed. Christian Humanism: the compassionate theology of a Jew called Jesus (Umanism Creștin: Teologia compasională a unui evreu numit Iisus). Sydney. ISBN 9780646530390. 
  33. ^ {{citat carte|nume=Klaus K.|prenume=Klostermaier|an=1989|titlu=A Survey of Hinduism: First Edition (Un studiu al Hinduismului: prima ediție)|editor=State University of New York Press|isbn=978-0887068072|pagini=362-367
  34. ^ Timothy McCall Yoga to Cultivate Compassion, Gratitude, and Joy – Part I Yoga Journal (2010); vezi și: Timothy McCall, Yoga as Medicine: The Yogic Prescription for Health and Healing (Yoga ca medicină: Rețeta yoga pentru sănătate și vindecare), (Bantam Dell, August 2007)
  35. ^ Jeste, D. V., & Vahia, I. V. (2008). Comparison of the conceptualization of wisdom in ancient Indian literature with modern views: focus on the Bhagavad Gita. (Comparații între conceptualizarea înțelepciunii în literatura indiană antică cu perspectivele moderne: focalizare pe Bhagavad Gita) Psychiatry, 71(3), 197-202
  36. ^ a b Nancy Martin, Brill's Encyclopedia of Hinduism, Editor: Knut Jacobsen (2010), Volume II, Brill, ISBN 978-90-04-17893-9, vezi articolul despre Grace and Compassion (Grație și compasiune), pp 752-757
  37. ^ dayA Dictionar Sanskrit-Englez, Sanskrita vorbită, Germania (2011)
  38. ^ karuNA Dictionar Sanskrit-Englez, Sanskrita vorbită, Germania (2011)
  39. ^ AnukampA Dictionar Sanskrit-Englez, Sanskrita vorbită, Germania (2011)
  40. ^ a b c d e Anandita Balslev și Dirk Evers (Editori), Compassion in the World's Religions: Envisioning Human Solidarity (Religionswissenschaft: Forschung und Wissenschaft) (Compasiune în religiile lumii: Imaginarea solidarității umane), ISBN 978-3643104762, LIT Verlag (2009), vezi capitolul 4, Compassion: Etymology, Rituals, Anecdotes from the Hindu Tradition (Compasiune: Etimologie, ritualuri, anecdote din tradiția hindu)
  41. ^ Compassion Apte Englez Sanskrit Dicționar, Universitatea din Koeln, Germania
  42. ^ M.K. Gandhi, Hindu Dharma, ISBN 978-8122201086, Orient Paperbacks
  43. ^ Tripathi, A., & Mullet, E. (2010), Conceptualizations of forgiveness and forgivingness among Hindus, The International Journal for the Psychology of Religion (Conceptualizarea iertării și iertarea între hinduși, Revista internațională pentru psihologia religiei), 20(4), pp 255-266
  44. ^ S. Parmeshwaranand, Dicționar enciclopedic - Dharmasastra, ISBN 978-8176253659, pp 369-370
  45. ^ Matsya Purana, 52.8 și 143.31 până la 332
  46. ^ Ekadashi Tattvam, Raghunandana Bhattacharya, Smriti, Calcutta/Londra (1816)
  47. ^ Mohapatra & Mohapatra (1993), Hinduism: Analytical Study (Studiu analitic), South Asia Books, ISBN 978-8170993889
  48. ^ Rye, M. S., Pargament, K. I., Ali, M. A., Beck, G. L., Dorff, E. N., Hallisey, C., ... & Williams, J. G. (2000). Religious perspectives on forgiveness. Forgiveness: Theory, research, and practice (Perspective religioase a iertării. Iertarea: Teorie, cercetare și practică), pp 17-40
  49. ^ W, Doniger. Oxford University Press, ed. The Hindus: An Alternative History (Hindu: O istorie alternativă). p. 270. ISBN 978-0199593347. 
  50. ^ Pujya Paramtattva Swami, Catholics and Hindus: The Practice of Compassion as a Contribution to Peace Arhivat în , la Wayback Machine. The Catholic Church in England and Wales (Biserica Catolică în Anglia și Țara Galilor), United Kingdom (Iunie 2013), pp 1-3
  51. ^ Michael, Aloysius (). South Asia Books, ed. Radhakrishnan on Hindu Moral Life and Action (Radhakrishnan asupra vieții și acțiunii morale hindu). pp. 67–68. ISBN 978-0836403343. 
  52. ^ {{citat carte|nume=Lisa|prenume=Kemmerer|autor2=Anthony Nocella|an=2011|titlu=Call to Compassion (Apel la compasiune)|editor=Latern Books New York|isbn=978-1-59056-182-9|pagini=31-32
  53. ^ Muniapan, B. (2008), Kautilya’s Arthashastra and Perspectives on Organizational Management (Kautilya’s Arthashastra și perspective asupra managementului organizational), Asian Social Science, 4(1), pp 30-34
  54. ^ Tirukkuṛaḷ vezi capitolul 25, Cartea 1
  55. ^ Lampert K., Traditions of Compassion: From Religious Duty to Social Activism (Tradițiile compasiunii: De la datorie religioasă la activism social), Palgrave-Macmillan, 2006; ISBN 978-1-4039-8527-9
  56. ^ a b The Jewish Encyclopedia. „The Jewish Encyclopedia (Enciclopedia evreiască)”. Accesat în . 
  57. ^ Talmudul Babilonian, tractate Shabbat 31a. Vezi și etica reciprocității sau ”Regula de aur”.
  58. ^ Jewishveg.com. „Judaism and Vegetarianism: RABBINIC TEACHINGS ON VEGETARIANISM (Iudaism și Vegetarianism: Învățături rabinice despre vegetarianism)”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  59. ^ Claussen, Geoffrey (). „Publications: Jewish Virtue Ethics and Compassion for Animals: A Model from the Musar Movement (Publicații: Etica virtuților evreiești și compasiunea pentru animale: Un model din mișcarea Musar)”. Accesat în .  Mai multe valori specificate pentru |autor= și |nume= (ajutor)
  60. ^ JewishVeg. „Rav Moshe Cordoero on Compassion for Animals (Rabinul Moshe Cordoero despre compasiunea pentru animale)”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  61. ^ Shi ChuanGuan; Buddhavacana.net (). „Download Digital Buddha Vacana”. Accesat în . 
  62. ^ HarperCollins Dictionary of Religion (Dicționar de religie HarperCollins), 1995.
  63. ^ Bhikkhu Bodhi, The Noble Eightfold Path: Way to the End of Suffering (Drumul de opt ori nobil: Calea de a sfârși suferința). Buddhist Publication Society, 1994, page 39.
  64. ^ Lampert Khen (2006), Ch. 1 incomplete reference
  65. ^ Usc.edu. „University of Southern California”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  66. ^ A. Ahmed, Discovering Islam: Making Sense of Muslim History and Society (Descoperind Islamul: Sensul din spatele Istoriei și societății Musulmane), Routledge, ISBN 978-0415285254
  67. ^ Peter G. Riddell and Peter Cotterell (2003), Islam in Context: Past, Present, and Future (Islamul în contex: Trecut, Prezent și Viitor), ISBN 978-0801026270, Capitolul 13
  68. ^ South India Handbook: The Travel Guide (Ghidul turistului) By Robert Bradnock, 2000 Footprint Travel Guides, p. 543, Vegetarianism: A History By Colin Spencer (Vegetarianismul: O istorie de Colin Spencer), 2002 Thunder's Mouth Press, p. 342
  69. ^ Wildlifeextra.com. „Jainism and the legendary Delhi bird hospital (Jainismul ;i legendarul spital de păsări din Delhi)”. Accesat în . 
  70. ^ Books.google.com. Top 10 Delhi - Dorling Kindersley - Google Books. Accesat în . 

Legături externe

modificare
 
Wikţionar
Caută „Compasiune” în Wikționar, dicționarul liber.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Compasiune&oldid=16484039