Câine enot
| Acest articol nu are introducere cu explicația scurtă a subiectului sau introducerea existentă este prea scurtă. Puteți să o adăugați sau să o extindeți. |
| Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare. |
| Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. |
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Enotul,[5] numit și câine enot și viezure (bursuc) cu barbă (Nyctereutes procyonoides), este o canidă. Este un animal nou în fauna României. În România a pătruns din URSS, unde a fost introdus în prima jumătate a sec. XX. Prima semnalare oficială în România a fost în 1951, în apropiere de București [6] S-a extins, fiind întâlnit sporadic în întreaga țară.
DescriereModificare
Face parte din familia Canidae, alături de lup, vulpe, șacal etc. Lungimea corpului este de 60–90 cm, coada de 15–25 cm și poate ajunge până la 10 kg. Este un animal omnivor, putându-se hrăni cu fructe și plante de apă, deși preferă o alimentație carnivoră, cuprinzând broaște, insecte acvatice, șoareci, bizami, păsări și ouăle acestora etc. Este un animal de amurg și noapte, aparițiile diurne fiind întâmplătoare. Blana are o culoare între gălbui-roșcat și cafeniu-închis, cu spicul perilor de culoare neagră. Pe spate, pe obraji și picioare domină nuanțe mai închise, iar ventral cele deschise (brun-gălbui).
Enotul are un fel de "favoriți", aflați la baza gâtului, care îl fac ușor de recunoscut.
Trăiește în special în apropierea apelor, rar în zone cu umiditate mai scăzută. Nu este foarte legat de un anumit loc, deși își petrece mult timp în vizuină. În unele cazuri luptă cu vulpea pentru a prelua vizuina acesteia.
Împerecherea are loc în februarie-martie. Masculul și femela formează o familie pe perioada împerecherii și creșterii puilor.
Gestația durează cca. 62 zile după care cei 6-8 pui lipsiți de vedere sunt îngrijiți în vizuină timp de 4-5 săptămâni.
După 3-4 luni cățelandrii devin independenți și părăsesc vizuina pentru ca, toamna, să se mute în zone potrivite pentru hrănire, străbătând la nevoie mari distanțe.
MorfologieModificare
Enotul este o specie de canide cu corpul scurt și îndesat, picioarele scurte și părul des si lung. La adulți, lungimea de la cap la capătul corpului variază între 50 – 70 centimetri, la care se adaugă o coadă de 15 – 25 cm. Înălțimea la greabăn este de aproximativ 25 – 30 cm. Prin silueta sa, aspectul său facial și perii săi lungi, câinele enot se aseamănă cu ratonul, numai că are o coadă mai scurtă și de o singură culoare spre deosebire de raton a cărui coadă este mai lungă și având o colorație în formă de inele. În traducerile sau dicționarele întocmite în pripă confuzia dintre cele două specii este foarte frecventă. Greutatea enotului variază în funcție de sex, vârstă și anotimpuri și poate oscila între 4 și 6 kg vara, și între 6 și 10 kg în timpul iernii.
HibernareaModificare
Câinele enot, de asemenea, cunoscut sub numele japonez tanuki este unicul reprezentant al familiei canidelor care hibernează. În timpul toamnei, greutatea enotului crește considerabil pentru ca acesta să-și constituie rezervele de hibernare. Cu toate acestea, hibernarea nu este sistematică, deoarece depinde de temperatura ambiantă. În cazul în care aceasta nu coboară sub -5 °C, enotul poate să rămână activ sau în stare de repaus doar pentru câteva zile.
Cu obiceiuri mai degrabă nocturne, enoții sunt animale destul de solitare la care nu se observă o structură socială prea dezvoltată, comună celorlalte canide, cu toate că anumite exemplare se bucură totuși de prezența altor enoți pe lângă ei.
OrigineModificare
Originar din Extremul Orient, până la începutul secolului XX aria sa de răspândire se limita la Asia de Est și acoperea regiunea Amur-Ussuri, Rusia, Coreea, estul Chinei, Japonia și nordul Indochinei.
Introducerea în fosta URSSModificare
Între 1928 și 1955, peste 9000 de specimene au fost eliberate în natură în partea europeană a fostei Uniuni Sovietice cu scopul de a spori producția de blănuri. Blana acestui animal era foarte apreciată și folosită în special pentru producția hainelor militărești pentru Armata Sovietică. Prima introducere a avut loc în 1928 în Ucraina, urmată de alte introduceri experimentale în mediul natural din regiunile Europei și unele regiuni din Asia ale fostei URSS, din Karelia în Moldova trecând prin țările baltice, Belarus și Ucraina, precum și în sectoarele din Federația Rusă, Caucaz, Kazahstan și insula Sahalin din Orientul Îndepărtat. În anii 1940 - 1950, creșterea enoților este mai intensă în URSS, în special din cauza necesităților importante ale Armatei Roșii în această perioadă. Unele animale au reușit să scape de la aceste crescătorii, sporind astfel populația sălbatică. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, blana nemaifiind atât de importantă, mai multe ferme au fost închise și animalele au fost lăsate în natură. Mai mult de 9 000 animale au fost lăsate în natură între 1948 și 1955.
Specia a cunoscut mai apoi o expansiune rapidă în nordul, centrul și vestul Europei. Primele exemplare observate în țările învecinate au fost în Finlanda, în mijlocul anilor 1930. Enotul a colonizat mai apoi Europa de Vest. Între 1935 și 1984, enoții colonizează 1.4 milioane de kilometri pătrați de teritoriu. Specia este considerată frecventă în regiunile din sudul Finlandei, Estonia, Letonia, Lituania, Belorusia, Ucraina, Moldova, Rusia, în nordul și estul Poloniei și în estul României. Expansiunea sa a încetinit în anii '70, datorită lipsei habitatelor adecvate și datorită, de asemenea unei rate ridicate de mortalitate (vânătoare, captură și accidente de automobil). Cu toate acestea, în anii '90, s-a înregistrat o expansiune reînnoită în Germania, evidențiată printr-o creștere semnificativă a numărului de exemplare omorâte de vânători.
Enotul Tanuki, câinele mistic în JaponiaModificare
Tanuki este în mitologia japoneză, un yōkai (spirit) al pădurii, inspirat de câine enot căruia japonezii îi atribuie anumite puteri magice. Maestrul deghizărilor, e considerat capabil să-și schimba forma după cum și-ar dori. Tanuki-i sunt adesea reprezentați cu o pălărie de paie, o sticlă de sake, o burtă proeminentă pe care ar folosi-o ca un tambur și niște testicule foarte mari. Simbol al șansei și al prosperității, ei sunt reprezentați în artă și în basmele japoneze încă din Evul Mediu.
NoteModificare
- ^ The IUCN Red List of Threatened Species 2022.2[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor); - ^ Integrated Taxonomic Information System, , accesat în
- ^ Mammal Species of the World[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor); - ^ A Guide to the Mammals of China[*], p. 419 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Bogoescu, Constantin; Dabija, Alexandru; Sanielevici, Emil (). Atlas zoologic. Editura Didactică și Pedagogică, București. p. 198.
- ^ Animale nou apărute în România, Descopera,