Călin Gruia

scriitor român
Călin Gruia
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Trifești, raionul Rezina, Republica Moldova Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
poet
scriitor de literatură pentru copii[*]
scenarist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Călin Gruia (n. 21 martie 1915, Trifești, județul Orhei, Basarabia, Imperiul Rus – d. 9 iulie 1989, București) este pseudonimul literar al lui Chiril Gurduz,[1] un scriitor român, poet și prozator, cunoscut mai ales prin volumele sale de povești pentru copii. A debutat în literatură cu versurile publicate în 1938 în revista Speranța, din Orhei, apoi a publicat versuri și în reviste literare din Chișinău. În 1942 i s-a publicat primul volum, placheta Litanii de seară. Mobilizat în război, a fost luat prizonier în 1944. După eliberarea din prizonierat din 1948, s-a dedicat literaturii pentru copii, publicând în 1952 prima sa culegere de povești, Nucul lui Toderiță. A avut o intensă activitate publicistică la revistele pentru copii din România (Arici Pogonici, Luminița, Cutezătorii) și a publicat numeroase cărți. A scris și un scenariu de film, inspirat din evenimentele Primului Război Mondial, după care a fost realizat filmul Baladă pentru Măriuca (1969)[2]. Între anii 1951 și 1969 a fost redactor la emisiunile pentru copii ale Radioteleviziunii Române[1].

Opere publicate

modificare
  • Litanii de seară (1942)
  • Nucul lui Toderiță (1952)
  • Nuielușa de alun (1954)
  • Ciuboțelele ogarului (1954)
  • Poveste mică pentru cei mici (1954)
  • Povestea lăcrămioarelor (1955)
  • Profesorul cel nou (1955)
  • Izvorul fermecat (1956)
  • Minunata-mpărăție cu palate de hârtie (1957)
  • La „Drumurile lumii” (1959)
  • Poiana lunii (1960)
  • Onică (1962)
  • Vineri la amiază (1962), Editura Pentru Literatură. 1962
  • Drumul spune povești (1963)
  • Di-Di-Ri (1964)
  • Ograda (1965)
  • De-a visele... (1966)
  • Ospățul (1966)
  • Povești (1967)
  • Jucăușul (1967)
  • Domnița de rouă (1969)
  • Vântură-lume (1970)
  • Măriuca (1970)
  • Vântură-lume, Editura Ion Creangă, 1971
  • Cu ochii ca iarba... (1972)
  • Acolo colinele ard... (1974)
  • Ramura de măr înflorit (1974)
  • Peretele de lut (1975)
  • Scrisori pentru fluturi și pietre (1976)
  • Prințul de hârtie (1977)
  • Prietena mea, Cateluța (1979)
  • Moara lui Elisei (1980)
  • În norii ce vin și se duc (1980)
  • La valsul dimineții (1981)
  • Poiana de argint (1982)
  • Pânzele mamei (1984)
  • Nălucile nopții (1985)
  • Pădurea Margaritei, Editura Ion Creangă, 1987
  • Nuielușa de alun, Editura Ion Creangă, 1987
  • Călătorii (1988)
  • The Hound Boots (1995)
  • Izvorul fermecat (1997)
  • Fata cu părul de aur (1998)

Volumul Moara lui Elisei (Editura Junimea, Târgoviște, 1979), cuprinde poveștile următoare:

    • Scurteica verde
    • Moara lui Elisei
    • La poalele muntelui
    • Femeia cu haine lungi
    • Pantofii
    • Fata lui Pricolici
    • Comoara tâlharilor
    • Orașul regelui
    • Stânca de aur
    • La despărțire
    • Țara-Visată

Traduceri ale cărților sale în alte limbi

modificare
  • Mesélő országút (Drumul spune povești), traducere în limba maghiară de Béla F. Szász, Ifjúsági Könyvkiadó, București, 1965.[3]
  1. ^ a b Radio România Cultural: Arhiva aniversări 9 iulie 2011[nefuncțională]
  2. ^ IMDb: Profil Călin Gruia
  3. ^ Domokos Sámuel, A román irodalom magyar bibliográfiája / Bibliografia maghiară a literaturii române, Irodalmi Könyvkiadó, București, 1966, p. 513.

Legături externe

modificare