CD-ROM
CD-ROM-ul (Compact Disc Read-Only Memory, română: disc compact cu memorie doar în citire sau nevolatilă) a fost dezvoltat în 1985.
Termenul compact este datorat dimensiunilor sale mici, la standardele actuale. Atunci când a apărut putea fi doar citit și nu putea fi schimbat conținutul, de aceea s-a folosit termenul moștenit de la memoriile nemodificabile ROM. Înregistrarea este făcută de către producător. Există și alte tipuri de aceste discuri, cum ar fi CD-R si CD-RW , care permit utilizatorului obișnuit să facă propriile înregistrări, o dată sau, respectiv, de mai multe ori cu ajutorul unui hardware și software necesar.
CD-ROM-ul poate stoca orice tip de conținut, de la date generice, video și audio, sau conținut mixt. Playerele normale audio pot reda doar un CD-ROM-ul dacă acesta conține fișiere audio.
ISO 9660 este standardul, care definește sistemul de fișiere utilizat pe CD-ROM și DVD-ROM înființat în 1985 de către Sony și Philips.
Capacitate
modificareCu câțiva ani înainte de 2005, CD-ROM-ul cu o capacitate de 650 megaocteți a fost înlocuit cu cel de 700 megaocteți, devenind printre cele mai comune. Cu toate acestea, există alte formate superioare, cum ar fi CD-uri de 2GB.
Tip | Timp (minute) | Sectoare | Maxim de date (octeți) | Maxim de date (MB) |
---|---|---|---|---|
Mini CD 200MB | cca. 25 | 94 500 | 193 536 000 | 184,6 |
"550MB" | 63 | 283 500 | 580 608 000 | 553,7 |
"650MB" | 74 | 333 000 | 681 984 000 | 650,3 |
"700MB" | 80 | 360 000 | 737 280 000 | 703,1 |
"800MB" | 90 | 405 000 | 829 440 000 | 791,0 |
"900MB" | 99 | 445 500 | 912 384 000 | 870,1 |