Calea ferată forestieră Vișeu de Sus

(Redirecționat de la CFF Vișeu)

Calea ferată forestieră Vișeu de Sus (cunoscută și sub numele de Mocănița de pe Valea Vaserului[1]) este o cale ferată cu ecartament îngust din județul Maramureș, care merge din Vișeu de Sus, pe Valea Vaserului, până în Carpați, la stația Coman, aproape de granița cu Ucraina[1]. Calea ferată este exploatată atât forestier, cât și turistic, fiind clasată ca monument istoric, cu cod LMI MM-II-a-B-21017.[2]

Calea ferată forestieră Vișeu de Sus
Mocăniță pe traseul CFF Vișeu
Mocăniță pe traseul CFF Vișeu
Mocăniță pe traseul CFF Vișeu
Lungime:46,3 km
Ecartament:760 mm
Viteză medie:5,7 km/h
KBHFa
km 0 Vișeul de Sus - Gara CFR
BHF
km 3,2 Gara CFF
BHF
km 5,2 Fabrica trei
BHF
km 6,8 Valea Scradei
BHF
km 12,4 Novăț
STR+l ABZglr STR+r
km 12,8
km 0
Novăț Delta
STR exKBHFe STR
km 3 Valea Boului
BHF leer STR
km 16 Glimboaca
STR leer BHF
km 0
km 3,5
Poiana Novăț
STR exSTR+l ABZgr
STR exKBHFe STR
km 2 Greabăn
BHF leer STR
km 18,5 Cozia
STR leer BHF
km 5,7 Ihoasa
STR leer BHF
km 6,8 Betigi
BHF leer exSTR
km 20,6 Novicior
BHF leer exSTR
km 21,6 Paltin (Sfârșitul curselor turistice regulate)
STR leer exBHF
km 9,2 Râpi
BST leer exSTR
km 24,1 Bardău
TUNNEL1 leer exKBHFe
km 13 Izvorul Cailor
BST leer leer
km 26,2 Botizu
BST leer leer
km 29,3 Șuligu
DST leer leer
km 31,2 Făina
BHF leer leer
km 33,5 Lostun
BHF leer leer
km 35,6 Miraj
BHF leer leer
km 36,6 Măcârlău
BHF leer leer
km 37,5 Gura Ștevioara
ABZgl STR+r leer
STR KBHFe leer
Ștevioara
BST leer leer
km 38,3 Valea Babii
BHF leer leer
km 40,1 Gligan
BHF leer leer
km 41 Ivășcoaia
BHF leer leer
km 42,5 Cataramă
exBST leer leer
km 43,5 Coman
exKBHFe leer leer
km 46,4 Izvorul Boului

Istoric

Exploatarea lemnului de pe Valea Vaserului a început în secolului al XVIII-lea de către coloniști germani (țipțeri), care foloseau plute pentru transportul lemnului tăiat la gaterele din Vișeu. Construcția căii ferate forestiere a început în 1932, într-o perioadă în care acest tip de căi ferate era foarte la modă în Europa, în special în zona Carpatică.

Ecartamentul îngust era necesar pentru a permite căii ferate să urmeze traseul sinuos al râului. La urcare, locomotiva împingea vagoanele goale pentru lemn, iar la coborâre, greutatea lemnului, coroborată cu gravitația, permitea trenului să coboare până în Vișeu de Sus.[1]

În anul 1961, după finalizarea tuturor lucrărilor la calea ferată, rețeaua C.F.F. Vișeu de Sus însuma o lungime totală de 79,095 km, dintre care linia magistrală avea 46,028 km, restul reprezentând ramificațiile, depozitele și liniile de garare din stații. Trebuie menționat faptul că din gara C.F.F calea ferată bifilară a fost construită cu ecartament de doar 760 mm, specifică regiunilor accidentate, astfel încât aceasta să poată urma cursul râului Vaser.

Dacă în 1961 pentru transportul de lemne se foloseau șapte locomotive cu abur pentru ecartament îngust și alte două pentru ecartament normal, majoritatea provenind din Uzinele Reșița, în prezent în scop turistic C.F.F. Vișeu de Sus are la dispoziție mai multe locomotive funcționale. Cea mai veche dintre ele, reprezentând în același timp și preferata turiștilor, este Măriuța, construită la fabrica Orenstein&Koppel din Berlin în 1910. Aproape la fel de veche este și locomotiva Krauss, fabricată în Linz, Austria în 1921. Totodată, nu puteau lipsi nici modelele din Reșița, iar în acest sens C.F.F dispune de două exemplare, Elveția și Bavaria, ambele fiind construite în 1954. O altă locomotivă Cozia-2, model Reșita din 1955 a fost preluată de CFF Vișeu de Sus în vederea transportului de lemn încă din 1962. Una dintre ultimele modele de locomotive cu aburi fabricate la Reghin în 1986 este Cozia-1, locomotivă ce își continuă neobosită activitatea încă din momentul construirii ei.

Cele mai multe dintre locomotivele cu aburi din România au fost scoase din funcțiune și abandonate în anii `80 -`90, însă aici, pe ultima cale ferată forestieră activă din România, unele dintre ele au avut șansa să-și redescopere utilitatea, străbătând valea îngustă a Vaserului cu același entuziasm pe care l-au avut odinioară. .[1]

Turismul pe calea ferată forestieră Vișeu de Sus s-a dezvoltat după anii 2000, în primii ani a ajutat la organizare și dezvoltare birou de turism, fundația Elvețiană ”Hilfe für Wassertalbahn”, după care s-a organizat ca și societate SRL ”Ecotours” administrată de Leopold Langtaler (2002-2008). După inundațiile din 27 iulie 2008, Calea ferată forestieră a revenit la numele inițial (CFF Vișeu de Sus).

Începând din anul 2008, partener al CFF Vișeu de Sus a devenit pe lângă fundația elvețiană Hilfe für die Wassertalbahn, S.C. RG Holz Company, care a concesionat calea ferată[3] și al cărui domeniu de activitate ține de afacerile cu lemn, pe plan local.[4]

Material rulant

Pe CFF Vișeu circulă 4 locomotive cu abur funcționale. În plus există și alte câteva locomotive cu abur nefuncționale și mai multe locomotive diesel.[5]

Bild Număr Numele Numele fostelor Producător Anul constructiei Stare
CFF 763.193 MOLDOVIȚA Krauss, München 1921 ausgestellt
  CFR 764.050 1949 funcțională (2023)
  CFF 764.211 MĂRIUȚĂ BERZASCA Orenstein & Koppel 1910 funcțională (2023)
CFF 764.313 BUDAPESTA MÁVAG, Budapest 1921 expoziție
  CFF 764.404 HUȚULCA funcțională (2023)
  CFF 764.408 COZIA-1 Neubaulok,

1986 (Reghin)

funcțională (2023)
  CFF 764.421 ELVEȚIA MARGINA 1954 funcțională (2023)
  CFF 764.435 NOVICIOR TISMANA → BAVARIA 1954 funcțională (2023)
CFF 764.436 depozit
  CFF 764.449 COZIA-2 IOANA 1955 funcțională (2023)
CFF 764.452 depozit
CFF 764.457 depozit
  CFF 764.469 MIRAJ 1955 funcțională (2023)
  CFF 764.484 MARAMUREȘ 1958 expoziție
  CFR 150.216 1957 expoziție

Traseu turistic cu Mocănița

Traseul turistic regulat se desfășoară între Vișeu de Sus și Paltin pe distanța de 21,6 km. Traseul cuprinde următoarele repere de pe Valea Vaserului:

Poză Nume Coordonate Altitudine Observații
Stația Novăț 47°44′31.81″N 24°31′40.01″E ({{PAGENAME}}) / 47.7421694°N 24.5277806°E
Km 15 47°45′20.92″N 24°33′18.58″E ({{PAGENAME}}) / 47.7558111°N 24.5551611°E Pauză cu Mocănița la km 15 pentru alimentare cu apă
Glimboaca (Piatra Șoimului) 47°45′48.70″N 24°33′32.91″E ({{PAGENAME}}) / 47.7635278°N 24.5591417°E
Cozia 47°46′19.01″N 24°34′52.56″E ({{PAGENAME}}) / 47.7719472°N 24.5812667°E
Novicior 47°46′24.48″N 24°36′12.56″E ({{PAGENAME}}) / 47.7734667°N 24.6034889°E
  Stația Paltin 47°46′48.65″N 24°36′21.77″E ({{PAGENAME}}) / 47.7801806°N 24.6060472°E 640 m Loc de popas - Paltin

Note

  1. ^ a b c d Broșura căii feroviare forestiere
  2. ^ Ordinul 2.558 din 30 septembrie 2010 al Ministrului Culturii și Cultelor[nefuncțională]
  3. ^ Poenaru, Cătălin; Traseul mocăniței de la Turda intră în patrimoniul național; Ziua de Cluj, 6 decembrie 2011; accesat la 24 ianuarie 2021
  4. ^ Vischi, Cătălin: Cum a pus Vărzaru mâna pe "Mocăniță"; România Liberă, 2 mai 2010; accesat la 24 ianuarie 2021
  5. ^ „MOCANITA - Locomotive & Vagoane”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe