Deschide meniul principal
Receptorii CTLA-4 și PD-1 de pe suprafața limfocitelor T și ligandul PD-L1 de pe celula tumorală
Anticorpii monoclonali (ipilimumab, nivolumab, pembrozilumab) care inhibă receptorii CTLA-4 și PD-1 și stimulează răspunsul antitumoral al limfocitelor T.

CTLA-4 (acronim pentru Cytotoxic T-Lymphocyte-Associated protein-4 = proteina 4 asociată limfocitelor T citotoxice sau Cytotoxic T Lymphocyte–Associated antigen 4 = antigenul 4 asociat limfocitelor T citotoxice), numit și antigenul-4 al limfocitelor T citotoxice este o moleculă exprimată pe suprafața limfocitelor T auxiliare "helper" care acționează ca un inhibitor puternic al activării lor. Limfocitele T auxiliare intervin în răspunsul imun ca urmare a prezenței celulelor infectate sau a celulelor tumorale. Acestea sunt activate atunci când receptorii lor TCR (T cell receptor), recunosc peptidele derivate din proteinele virale sau tumorale asociate cu moleculele HLA ale complexului major al histocompatibilității de pe suprafața celulelor prezentatoare de antigen. Această activare este împiedicată de CTLA-4. Limfocitele T auxiliare sunt stimulate atunci când CTLA-4 este inhibat. De aici a apărut ideea utilizării în doze terapeutice a unui anticorp monoclonal specific care inhibă CTLA-4 și prin urmare stimulează răspunsul antiviral sau antitumoral al limfocitelor T. Un astfel de anticorp, ipilimumabul, s-a dovedit a fi eficient în tratamentul melanomului metastatic.[4] Ipilimumabul (sub denumirea comercială Yervoy) este autorizat în România pentru tratamentul melanomului în stadii avansate (nerezecabil sau metastatic).[5] Pentru studiul antigenului 4 de pe limfocitele T citotoxice (CTLA-4) care frânează răspunsul imun antitumoral al acestor limfocite și pentru dezvoltarea unui anticorp monoclonal care inhibă CTLA-4 și astfel permite limfocitelor T să atace celulele canceroase lui James P. Allison i s-a acordat Premiul Nobel pentru Medicină în 2018.[6]

CTLA4
CTLA4 Crystal Structure.rsh.png
Structuri disponibile
PDBCăutare Ortholog: PDBe RCSB
Identificatori
AliasCTLA4
Identificări externeOMIM: 123890 MGI: 88556 HomoloGene: 3820 GeneCards: CTLA4
Localizarea genei (om)
Cromozomul uman 2
Cro.Cromozomul uman 2[1]
Cromozomul uman 2
Localizarea genomică a CTLA4
Localizarea genomică a CTLA4
Bandă2q33.2Start203,867,771 pb[1]
Final203,873,965 pb[1]
Modelul de exprimare ARN
PBB GE CTLA4 221331 x at fs.png
Mai multe date de referință pentru exprimare
Ortologi
SpecieOmȘoarece
Entrez
Ensembl
UniProt
RefSeq (mRNA)

NM_001037631
NM_005214

NM_001281976
NM_009843

RefSeq (proteine)

NP_001032720
NP_005205

NP_001268905
NP_033973

Localizare (UCSC)Chr 2: 203.87 – 203.87 Mbn/a
Căutare PubMed[2][3]
Wikidata
Vedeți/Editați OmVedeți/Editați Șoarece

NoteModificare

  1. ^ a b c GRCh38: Ensembl ediția 89: ENSG00000163599 - Ensembl, mai 2017
  2. ^ „Referința PubMed pentru om:”. 
  3. ^ „Referința PubMed pentru șoarece:”. 
  4. ^ CTLA-4. Dictionnaire médical de l'Académie de Médecine – version 2018
  5. ^ Yervoy. Rezumatul caracteristicilor produsului. Agenția Europeană a Medicamentului
  6. ^ James P. Allison and Tasuku Honjo. The 2018 Nobel Prize in Physiology or Medicine

BibliografieModificare

  • Liossis SN, Sfikakis PP, Tsokos GC (). „Immune cell signaling aberrations in human lupus”. Immunol. Res. 18 (1): 27–39. doi:10.1007/BF02786511. PMID 9724847. 
  • „Role of the B7-CD28/CTLA-4 pathway in autoimmune disease”. Curr. Dir. Autoimmun. 5: 113–30. . doi:10.1159/000060550. PMID 11826754.  Parametru necunoscut |vauthors= ignorat (ajutor)
  • Alizadeh M, Babron MC, Birebent B, Matsuda F, Quelvennec E, Liblau R, Cournu-Rebeix I, Momigliano-Richiardi P, Sequeiros J, Yaouanq J, Genin E, Vasilescu A, Bougerie H, Trojano M, Martins Silva B, Maciel P, Clerget-Darpoux F, Clanet M, Edan G, Fontaine B, Semana G (). „Genetic interaction of CTLA-4 with HLA-DR15 in multiple sclerosis patients”. Ann. Neurol. 54 (1): 119–22. doi:10.1002/ana.10617. PMID 12838528. 
  • Chistiakov DA, Turakulov RI (). „CTLA-4 and its role in autoimmune thyroid disease”. J. Mol. Endocrinol. 31 (1): 21–36. doi:10.1677/jme.0.0310021. PMID 12914522. 
  • Vaidya B, Pearce S (). „The emerging role of the CTLA-4 gene in autoimmune endocrinopathies”. Eur. J. Endocrinol. 150 (5): 619–26. doi:10.1530/eje.0.1500619. PMID 15132716. 
  • Brand O, Gough S, Heward J (). „HLA, CTLA-4 and PTPN22 : the shared genetic master-key to autoimmunity?”. Expert Rev Mol Med. 7 (23): 1–15. doi:10.1017/S1462399405009981. PMID 16229750. 
  • Kavvoura FK, Akamizu T, Awata T, Ban Y, Chistiakov DA, Frydecka I, Ghaderi A, Gough SC, Hiromatsu Y, Ploski R, Wang PW, Ban Y, Bednarczuk T, Chistiakova EI, Chojm M, Heward JM, Hiratani H, Juo SH, Karabon L, Katayama S, Kurihara S, Liu RT, Miyake I, Omrani GH, Pawlak E, Taniyama M, Tozaki T, Ioannidis JP (). „Cytotoxic T-lymphocyte associated antigen 4 gene polymorphisms and autoimmune thyroid disease: a meta-analysis”. J. Clin. Endocrinol. Metab. 92 (8): 3162–70. doi:10.1210/jc.2007-0147. PMID 17504905. 

Legături externeModificare