Calea ferată îngustă Târgu Mureș–Praid

Diagrama traseului
Mocăniță deraiată lângă Sovata, august 2013
Mocăniță deraiată lângă Sovata, august 2013
Magistrala:757 (MÁV)
408 (CFR)
Lungime:82 km
Ecartament:760 mm
xKBHFa
0 Târgu Mureș
exBHF
5 Cristești Mureș h
exHST
9 Leordeni Mureș
exHST
11 Tirimia Mureș H
exHST
15 Cinta H
exHST
19 Foi H
exBHF
22 Acățari
exHST
28 Păsăreni H
exHST
31 Troița H
exHST
35 Tâmpa Mureș H
exBHF
39 Miercurea Nirajului
exHST
41 Valea h
exHST
44 Vărgata H
exHST
46 Grâușorul h
exHST
49 Dămieni H
exHST
55 Mătrici H
exBHF
56 Eremitul
KHSTxa
60 Câmpu Cetății H
eHST
71 Valea Soveții h
KBHFxe
74 Sovata
exHST
77 Valea Iuhodului P.O.
xKBHFe
82 Praid

Calea ferată îngustă Târgu Mureș (Marosvásárhely) – Sovata (Szováta) – Praid (Parajd) a fost o cale ferată cu ecartament îngust (760 mm) în lungime de 82 km, utilizată în perioada 1915-1997 pentru traficul de persoane și de marfă. În prezent doar o mică parte (11 km) a acestui traseu este exploatată în scop turistic pe porțiunea Sovata – Câmpu Cetății (Vármező).

IstoricModificare

În perioada 1912-1914, autoritățile austro-ungare au început în bazinul Mureșului construcția unei rețele de căi ferate cu ecartament îngust pentru a conecta orașul Târgu Mureș cu localitățile importante din jur, atât pentru transportul de marfă cât și pentru cel de călători.[1] Astfel, la Budapesta, în clădirea Băncii Agrare și Dobânzii Ungare înregistrată și înființată “Societatea Căilor Ferate de Interes Local Mureș-Turda” cu capital privat, având ca scop construcția unei rețele de căi ferate cu encartament îngust de 760 mm, în lungime de 200 km.[2] Au existat trei tronsoane: Târgu Mureș – Sovata, Târgu Mureș – Band (Mezőbánd) – Iuda (Kolozsnagyida) și respectiv Band – Miheșu de Câmpie. Acest sistem de linii ferate a rezolvat problema transportării produselor din zăcămintele de sare de la Praid, pădurile de pe valea Nirajului, a cerealelor și animalelor din Câmpia Bandului, Miheșului și Tecii, mărfuri dorite nu numai în zona Transilvaniei, dar și la Budapesta și Viena:[2]

  • în 1912 s-a aprobat autorizația de construcție pentru toate tronsoanele de cale ferată îngustă menționate mai sus la un cost de 72593 coroane/km
  • în luna august 1912 încep lucrările de construcție la calea ferată; din cauza lipsei de material și a forței de lucru provocate de pregătirile de război, lucrările s-au desfășurat foarte lent
  • în vara anului 1913 au avut loc inundații devastatoare ce au distrus o parte a liniilor deja construite, ceea ce a impus o modificare a planului inițial
  • lucrările au continuat până în 15 ianuarie 1915, când au avut loc primele probe tehnice, primele trenuri circulând însoțite de o comisie superioară a Ministerul Comunicațiilor de la Budapesta. Rezultatele fiind mulțumitoare, la 31 ianuarie 1915 s-au pus în circulație efectiv căile ferate înguste din bazinul Mureșului
  • în primul an au circulat câte o pereche de trenuri mixte zilnic, pe fiecare dintre cele trei secții de circulație; primele transporturi efectuate între anii 1915 – 1919 au fost transporturi militare de trupe, alimente și vietăți necesare susținerii armatei austro-ungare, angajată în prima conflagrație mondială.
  • după terminarea Primului Război Mondial și Unirea Transilvaniei cu țara, în anul 1919 căile ferate înguste au rămas în proprietatea Societății Căilor Ferate de Interes Local Mureș-Turda, dar au trecut în exploatarea CFR
  • prin convenția din 4 martie 1926, publicată în Monitorul Oficial nr. 72/28 martie 1926, Statul Român încearcă să cumpere totalitatea acțiunilor

Locomotive folosite de-a lungul timpuluiModificare

Număr de

înmatriculare

Producător Cazan Anul

construcției

Mențiuni În funcțiune pe linie

ReferințeModificare

  1. ^ Csaba Szabó. „Un muzeu rulant cu aburi: Mocănița Transilvaniei”. 
  2. ^ a b „Mocanita Transilvaniei”. Accesat în . 

BibliografieModificare

  • Stefan Schnyder: Căi ferate cu ecartament îngust în România, ediția 2014, ediția a doua

Legături externeModificare