Wikipedia

Cantharellus

Cantharellus (Michel Adanson, 1763 ex Elias Magnus Fries, 1821) este un gen de ciuperci comestibile din diviziunea Basidiomycota și familia Cantharellaceae[1] a cărui specii coabitează, fiind simbionți micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Buretele galben este probabil cea mai cunoscută ciupercă a acestui gen. Cantharellus crește pe toate continentele (în afară de Antarctică). Tipul de specie este Cantharellus cibarius.

Cantharellus
Cantharellus amethysteus
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungus
Diviziune: Basidiomycota
Subdiviziune: Agaricomycotina
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Cantharellales
Familie: Cantharellaceae
Gen: Cantharellus]
(Adans.) Fr. (1821)
Specia tip
Cantharellus cibarius
Fr.
Specii

aproximativ 60 de specii

Sinonime
  • Merulius Haller (1742)
  • Chanterel Adans. (1763)
Modifică text Consultați documentația formatului

Descriere

modificare
 
Stinghii tipice
 
Cerc de gălbiori
  • Pălăria: bureții genului au o pălărie netedă și fără luciu de culori diferite, de la alb, peste galben, portocaliu, roșu, maroniu, până la cenușiu. Ea are un diametru de 3– 10 (12) cm, este în tinerețe boltită, apoi adâncită și la maturitate în forma de pâlnie mult adâncită, cu marginea răsfrântă, ondulată neregulat și uneori crăpată. Pe suprafață se ivesc câteodată mici cocoloașe.
  • Himenoforul: ciuperca nu are lamele ci pseudo-lamele (stinghii), ca niște cute șerpuite bifurcate și ieșite în afară, de aceeași culoare ca pălăria, care adesea oară se trag aproape până la picior.
  • Piciorul: are aceiași culoare cu pălăria, este robust, tare, neted, cilindric, îngustat la bază, plin și cărnos (la bătrânețe gol), cu o înălțime de 3–8 cm și o grosime de 0,7–2 cm. Ca și pălăria nu este năpădit de viermi.[2][3]
  • Carnea: este tare, fibroasă, în mod general de culoare alb-galbenă cu un gust ușor piperat și un miros un pic de piersică, un pic de caise precum cu un gust dulceag. Aproape niciodată este atacată de viermi. [4][5][6]

Multe specii conțin antioxidanți de tip β-caroten ca aici descrisul Cantharellus cibarius sau Cantharellus minor, altele keto-carotenoida canthaxanthină ca de exemplu Cantharellus cinnabarinus și Cantharellus friesii. Toate posedă în mod signifiant vitamina D.[7]

Apariție și particularitate

modificare

Aceste ciuperci cresc în grupuri sau în cercuri mari, se dezvoltă, depinde de soi, în păduri de foioase (sub fagi, stejari) și de conifere, deseori pe mușchi și printre afine, dar de asemenea sub castani comestibili sau prin tufișuri de zmeur și mur, la timp potrivit, din mai până în noiembrie.[8]

Cantharellus este un simbiont mykorrhiza (Limba greacă veche μύκης mýkēs ‚ciuperca‘ și ῥίζα rhiza ‚rădăcina‘;[9][10], ce înseamnă, că sporele buretelui se leagă cu rădăcinile fine ale unui copac, dându-i apă și minerale, căpătând hrană în formă de asimilate, produse la fotosinteză cu ajutorul de bacterii. De aceea acest tip de ciuperci nu poate fi cultivat până astăzi.[11][12]

Taxonomie

modificare

Genul Cantharellus este mare și are o istorie taxonomică complexă. Index Fungorum enumeră peste 500 de denumiri științifice, care au fost aplicate acestui gen, deși numărul de nume în prezent valabile este mai mic de 100. În plus, față de sinonimie, multe specii au fost mutate în alte genuri cum sunt Arrhenia, Craterellus, Gomphus, Hygrophoropsis și Pseudocraterellus. Analizele filogenetice moleculare furnizează noi informații cu privire la relațiile dintre populațiile Cantharellus.[13] Următoarele sunt doar câteva exemple ale speciei:

 
C. amethysteus
 
C. appalachiensis
 
C. Cinereus
 
C. cinnabarinus
 
C. friesii
 
C. melanoxeros
 
C. pallens
 
C. persicinus
 
C. subalbidus
 
C. subpruinosus

Cantharellus pe timbre

modificare
  •  
    C. cibarius, România 1958
  •  
    C. cibarius, Republica Moldova 1995
  •  
    C. cinereus, Belarus

Note

modificare
  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 436-437, ISBN 3-405-11774-7
  3. ^ Fritz-Martin Engel, Fred Timber: „Pilze, kennen – sammeln – kochen”, Editura Südwest Verlag, 1969 München, p. 60-61
  4. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 436-445, ISBN 3-405-11774-7
  5. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 460-463, ISBN 3-405-12081-0
  6. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 448-451, ISBN 3-405-12124-8
  7. ^ Micologia
  8. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „Pilze” (Ciuperci), Editura Silva, Zürich 1986, p. 127
  9. ^ Wilhelm Gemoll: în dicționarul „Griechisch-Deutsches Schul- und Handwörterbuch”, Editura Tempsky, Viena 1908
  10. ^ Jan Lelley: „Pilzanbau - Biotechnologie der Kulturspeisepilze”, vol. 12, ediția a 2-a, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, p.35
  11. ^ Hans Walter Heldt, Birgit Piechulla: „Pflanzenbiochemie (Biochimia plantelor)”, Editura Springer, Berlina-Heidelberg 1996, p. 304 pp.
  12. ^ Jan Lelley: „Pilzanbau - Biotechnologie der Kulturspeisepilze”, vol. 12, ediția a 2-a, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, p.76
  13. ^ Moncalvo, Jean-Marc, et. al (). „The cantharelloid clade: dealing with incongruent gene trees and phylogenetic reconstruction methods”. Mycologia. 98 (6): 937–48. doi:10.3852/mycologia.98.6.937. PMID 17486970. 
  14. ^ a b c d e Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 461-465, ISBN 3-405-12081-0
  15. ^ a b c d Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 449-451, ISBN 3-405-12124-8
  16. ^ Michael Kuo
  17. ^ a b c Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 449-451, ISBN 88-85013-25-2
  18. ^ a b c d e f g h i j k Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 436-445, ISBN 3-405-11774-7
  19. ^ Index fungorum
  20. ^ G. Eyssartier, B. Buyck: „Le genre Cantharellus en Europe - Nomenclature et taxonomie, Bulletin de la Société Mycologique de France, vol. 116, Paris 2000, p. 129

Bibliografie

modificare
  • Bruno Cetto, vol. 1-3 (vezi sus)
  • Heinrich Dörfelt, Gottfried Jetschke (Ed.): „Wörterbuch der Mycologie“, ed. a 2-a, Editura Spektrum Akademischer Verlag, Heidelberg/Berlin 2001, ISBN 978-3-827-40920-1
  • Andreas Gminder, Armin Kaiser, German Josef Krieglsteiner: “Ständerpilze: Blätterpilze 1 (Hellblättler)”, în: G. J. Krieglsteiner (Ed.): Die Großpilze Baden-Württembergs, vol. 3, Editura Eugen Ulmer, Stuttgart 2001, ISBN 978-3-8001-3536-3.

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cantharellus&oldid=15376170