Cariera de silex din Spienne
| Cariera de silex din Spienne (Mons) | |
| Patrimoniul Mondial UNESCO | |
 Secțiune a minelor de la Spienne | |
| Țara |  Belgia |
|---|---|
| Localitate | Spiennes  |
| Unitate administrativă | Mons, Arrondissement Bergen[*] |
| Tip | Cultural |
| Criterii | (i), unic unei tradiții culturale, obiectivul ilustrează un stadiu semnificativ în istoria oamenilor |
| Referință | 1006 |
| Regiunea** | Europa și America de Nord |
| Anul | 2000 (Sesiunea a 24-a) |
  Cariera de silex din Spienne (Mons) Cariera de silex din Spienne (Mons) (Belgia) | |
| Coordonate | 50°25′12″N 3°58′57″E / 50.419988888889°N 3.982575°E |
| * Lista Patrimonului Mondial ** Regiunile după clasificarea UNESCO | |
Modifică date / text  | |
Carierele neolitice de silex de la Spiennes sunt cele mai mari și mai vechi mine neolitice din Europa, aflându-se în apropierea satului valon Spiennes, de la sud-est de Mons, Belgia. Minele au funcționat în mijlocul și spre sfârșitul perioadei neolitice (4300-2200 î.e.n.). Situl și zona înconjurătoare au fost adăugate în lista patrimoniului mondial UNESCO în anul 2000.
Descriere modificare
Minele de silex de lângă Spienne,[1] aflate pe lista patrimoniului mondial UNESCO începând cu 2000, sunt descrise de organizație ca fiind „una dintre cele mai mari și mai vechi concentrații de mine preistorice din Europa”. Nivelul dezvoltării tehnologice umane justifică astfel includerea pe listă.[2]
Minele acoperă circa 100 ha de teren calcaros în zona Mons din Belgia și demonstrează tranziția între mineritul prin decopertare și mineritul subteran al nodulilor de silex. Nodulii se extrăgeau cu instrumente de silex. Pietrele erau apoi sparte în forme aproximative de topor, și apoi șlefuite pentru a atinge forma finală.
Produsele erau apoi utilizate pe o arie extinsă, de circa 150 km, și erau adesea șlefuite la destinație. Șlefuirea întărea produsul final, făcând capul de topor să dureze mai mult. Topoarele erau utilizate la început pentru tăierea lemnelor în neolitic, și pentru cioplirea lui în scopuri definite, cum ar fi construcția de canoe și de colibe.
Note modificare
- ^ „Neolithic Flint Mines of Petit-Spiennes : Official web site”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Neolithic Flint Mines at Spiennes (Mons)”. World Heritage List. UNESCO. . Accesat în .
Bibliografie modificare
- C. Guillaume, Ph. Lipinski & A. Masson: Les mines de silex néolithiques de la Meuse dans le contexte européen. Musées de la Meuse, Sampigny 1987. fr
- F. Gosselin: Un site d'exploitation du silex à Spiennes (Hainaut), au lieu-dit "Petit-Spiennes". Vie archéologique 22, 1986, 33-160. fr
- F. Hubert: Une minière néolithique à silex au Camp-à-Cayaux de Spiennes. Archaeologia Belgica, 210, 1978. fr
- F. Hubert: L'exploitation préhistorique du silex à Spiennes. Carnets du Patrimoine n°22. Ministère de la Région wallonne, Direction générale de l'Aménagement du Territoire, du Logement et du Patrimoine, Namur 1997. fr
- R. Sheperd: Prehistoric Mining and Allied Industries. (Academic Press, London 1980).
- Société de recherches préhistoriques en Hainaut: Minières néolithiques à Spiennes (Petit-Spiennes). 1997 fr
- ICOMOS evaluation
- Collet, Hélène (). „Les mines néolithiques de Spiennes : état des connaissances et perspectives de recherche” (PDF). Section 10: The Neolithic in the Near East and Europe (în French). Oxford: Archaeopress. ISBN 1-84171-653-7. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
Actes du XIVème congrès UISPP, Université de Liège, Belgique, 2 - 8 septembre 2001
- Collet H., Hauzeur A. & Lech J., 2008. The prehistoric flint mining complex at Spiennes (Belgium) on the occasion of its discovery 140 years ago Arhivat în , la Wayback Machine. In P. Allard, F. Bostyn, F. Giligny & J. Lech, 2008. Flint mining in Prehistoric Europe: Interpreting the archaeological records. European Association of Archaeologists, 12th Annual Meeting, Cracow, Poland, 19th-24th September 2006 (BAR International Series 1891): 41-77.