Castelul din Allaman
| Castelul din Allaman | |
 | |
| Poziționare | |
|---|---|
| Coordonate | 46°28′17″N 6°23′52″E / 46.4713°N 6.3978°E |
| Localitate | Allaman  |
| District | Morges[*] |
| Țara |  Elveția |
| Adresa | Route de la Gare, 1165 Allaman |
| Prezență online | site web oficial |
Modifică date / text  | |
Castelul Allaman este un castel din orașul Allaman din cantonul Vaud din Elveția. Edificiul își are originea în secolele XI/XII, dar componentele principale au fost construite în 1253 de Louis, Duce de Savoia - Conte de Vaud. Monumentul face parte din inventarul elvețian al proprietăților culturale de importanță națională și regională.[1]
Contele Jean-Jacques de Sellon, un filantrop înstărit din Geneva care a militat pentru eliminarea pedepsei cu moartea, fiul Hortensiei Gallatin, sora lui Albert Gallatin, a deținut proprietatea până în anul 1839, unde a oferit găzduire mai multor refugiați politici. Au fost cazați aici Napoleon Bonaparte,[2] împărăteasa Joséphine de Beauharnais, ducele de Bassano - Camillo Benso Conte de Cavour, Voltaire, Franz Liszt și George Sand. În 1820, Jean-Jacques de Sellon a fondat Society of Peace, care a fost precursoarea Societății Națiunilor și Organizației Națiunilor Unite. La Castelul Allaman a avut loc în anul 1830 primul summit internațional pentru pace.[3] Din acel moment, castelul a fost denumit „Castelul păcii”.[3]
Castelul Allaman este astăzi una dintre cele mai mari proprietăți private din Elveția. Domeniul are peste 330.000 de metri pătrați și are o zonă locuită de circa 6.200 metri pătrați. Proprietatea este înconjurată de parcuri, grădini, păduri private și culturi de viță-de-vie. Castelul a fost restaurat recent și este deținut de o familie elvețiană.
Referințe
modificare- ^ Inventarul elvețian al proprietăților culturale de importanță națională și regională". A-Obiecte. Oficiul Federal pentru Protecția Culturală (BABS) Arhivat în , la Wayback Machine. - 1 ianuarie 2018. Preluat 30 septembrie 2019.
- ^ Gallatin, Albert (1916). Jurnalul lui James Gallatin. New York, Charles Schribner's Sons, pag. 48-50.
- ^ a b 200 de ani de pace la Geneva
