Cazaci din Turcia

	Parte a seriei de articole cu privire la
Cazaci;
Armatele cazacilor
	Amur • Astrahan • Azov • Baikal • Bug • Don • Kuban • Linia Caucazului • Marea Negră • Orenburg • Siberia • Semirecie • Terek • Ural • Ussuri • Zaporojie
Alte grupări căzăcești
	China • Hetmenatul • Nekrasoviți • Persia • Siciul Dunărean • Turcia • Tătari
Cazaci faimoși
	Semion Budionnîi • Piotr Krasnov • Bogdan Hmelnițki • Ivan Mazepa • Emelian Pugaciov . Stenka Razin • Ivan Sirko • Andrei Șkuro
Termeni căzăcești
	Ataman • Cazac înregistrat • Hetman • Papaha • Plastun • Stanița • Șașka
	Această infocasetă: vizualizare • discuție • modificare

Cazacii din Turcia au fost un grup de cazaci de pe Don care au trăit pe teritoriul Republicii Turcia până când au emigrat în 1962.

Istoric

Un grup de cazaci de pe Don au luat parte răscoala lui Bulavin, care a avut ca scop stoparea reformelor lui Petru cel Mare. După ce au fost înfrânți, cazacii au început din 1737 să se refugieze în Imperiul Otoman și s-au mutat din Kuban, unde se mutaseră ceva vreme în urmă „nekrasoviții”. După ce au intrat pe teritoriul otoman, un grup de cazaci s-a stabilit în 1740 în regiunea Constanței, în vreme ce alt grup au ajuns în nord-vestul Anatoliei, pe malurile lacului Kuş. În 1882, grupul din România s-a mutat la rândul lui în Anatolia, mai întâi pe o insulă din mijlocul lacului Beyşehir și mai apoi pe malurile lacului Akşehir din Anatolia centrală.

Numărul cazacilor din Turcia a crescut după desființarea Armatei cazacilor zaporijieni și distrugerea Siciului Zaporijian. Aproximativ 5.000 de cazaci au fugit din Zaporijia și s-au refugiat în Delta Dunării (aflată în acele vremuri sub controlul otomanilor), unde sultanul le-a permis să reconstruiască Siciul. După mai multe conflicte cu nekrasoviții, o parte a acestor cazaci s-a reîntors în Rusia, în vreme ce alții au rămas de partea turcilor și au participat alături de ultimii la acțiunile militare împotriva luptătorilor pentru independența Greciei. Siciul Dunărean și-a încetat existența în 1828. Unii dintre cazacii Siciului s-au reîntors în Rusia, în vreme ce restul au fost mutați de către autoritățile otomane în centrul Turciei, unde au prestat muncă forțată.

În 1927 existau în Turcia trei sate căzăcești. Eski Kazaklar (redenumit mai târziu Kocagöl), cea mai veche comunitate căzăcească, Yeni Kazaklar, (sat fondat de un număr de locuitori din Eski Kazaklar) și Kazak. Principala lor ocupație era pescuitul.

Cazacii din Yeni Kazaklar au părăsit Turcia. Cei din Eski Kazaklar și Kazak au decis să emigreze în 1962, cei mai mulți locuitori din Eski Kazaklar alegând să se repatrieze în Rusia, în vreme ce sătenii din Kazak au ales SUA.

Bibliografie

Mihai Tiuliumeanu, Cazacii din Dobrogea. O istorie uitata Arhivat în 20 martie 2016, la Wayback Machine., Editura Militara, 2015, ISBN: 978-973-32-0994-2
Servet Somuncuoğlu, Don Kazakları, TİMAŞ Yayınları, Istanbul 2004. (ISBN 975-362-985-0)
Peter Alford Andrews, Ethnic Groups in the Republic of Turkey, Dr. Ludwig Reichert Verlag, Wiesbaden 1989. (ISBN 3-89500-297-6)