Armata cazacilor din Transbaikalia (în limba rusă: Забайка́льское каза́чье во́йско) a fost o armată căzăcească formată în 1851 în regiunea de la est de lacul Baikal.

Parte a seriei de articole cu privire la
Cazaci
Armatele cazacilor
AmurAstrahanAzovBaikalBugDonKubanLinia CaucazuluiMarea NegrăOrenburgSiberia SemirecieTerekUralUssuriZaporojie
Alte grupări căzăcești
ChinaHetmenatulNekrasovițiPersiaSiciul DunăreanTurciaTătari
Cazaci faimoși
Semion BudionnîiPiotr KrasnovBogdan HmelnițkiIvan MazepaEmelian Pugaciov . Stenka RazinIvan SirkoAndrei Șkuro
Termeni căzăcești
AtamanCazac înregistratHetmanPapahaPlastunStanițaȘașka

Istoric modificare

Armata cazacilor din Transbaikalia a fost înființată pe 17 martie 1851 prin ucazul împăratului Nicolae I, la sugestia guvernatorului general N. N. Muraviov-Amurski, pe teritoriul Transbaikaliei (regiunea de la est de Lacul Baikal). Armata a fost formată inițial din cazaci siberieni, buriați, evenki și țărani din diferite regiuni ale Rusiei. Efectivele inițiale au fost reprezentate din 3 regimente de cavalerie și 3 brigăzi de infanterie (din care un regiment evenk și două buriate). [1] Această Armată a avut ca sarcină apărarea graniței cu China și satisfacerea anumitor servicii interne. În 1858, din efectivele Armatei din Transbaikalia a fost separată Armata cazacilor de pe Amur.


La începutul secolului al XX-lea, cazacii de la Baikal asigurau în timp de pace patru regimente de cavalerie, o sotnie de gardă și două baterii de artilerie. În timpul Primului Război Mondial, cazacii de la Baikal au mobilizat o sotnie de gardă, 9 regimente se cavalerie, 4 baterii de artilerie și 3 sotnii de rezervă.

Cazacii din regiunea Transbaikalia numărau în 1916 265.000 de persoane, din care 14.500 erau în serviciul militar activ. Armata cazacilor de la Baikal a participat la reprimarea Răscoalei boxerilor (1899 – 1901), la luptele Războiului ruso-japonez (1904 – 1905) și la cele ale Primului Război Mondial.

În timpul războiului civil, cea mai mare parte cazacilor din Transbaikalia au participat în mod activ sub comanda atamanilor „albi” Grigori Semionov și Roman Ungern von Sternberg la luptele împotriva „roșiilor”. A existat însă și un număr de cazaci care au luptat de partea bolșevicilor. După înfrângerea atamanului Semionov, aproximativ 20% dintre cazacii din Transbaikalia au emigrat în Manciuria, unde și-au înființat noi stanițe.

În 1920, Armata cazacilor de la Baikal, ca și alte armate ale cazacilor, a fost desființată de către guvernul sovietic.

Note modificare

  1. ^ „История Забайкальской области Istoria oblastului Transbaikalia”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe modificare

 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Cazaci de la Baikal