Cetatea Gherla

Cetatea Gherla
Cetatea Gherla, în sec. XIX
Clădire
Loc	Gherla
Oraș	Gherla  Gherla
Țară	România
Actualii beneficiari	Gheorghe Martinuzzi
Coordonate	47.036036°N 23.907816°E ({{PAGENAME}})
Terminată	1540
Echipa de proiectare
Arhitect	Domenico da Bologna

Cetatea Gherla (Cetatea Martinuzzi) a fost construită în 1540, la ordinul episcopului de Oradea Gheorghe Martinuzzi, totodată cancelar și vistier la Curtea Regală maghiară. În clădire funcționează Penitenciarul Gherla.

Istoric

Cetatea a fost înălțată pe malul drept al râului Someșul Mic, la o distanță de numai câțiva kilometri de ruinele castrului roman Secunda Pannoniorum și în vecinătatea micului sat Gherla, actual municipiu.

Sub conducerea arhitectului Domenico da Bologna (1540-1551), cetatea a fost ridicată sub forma unui patrulater cu bastioane de apărare la colțuri, înconjurat de ziduri groase de 3-4 metri și un șanț cu apă, iar intrarea și ieșirea din cetate se făcea pe un pod mobil (pe latura estică), existând și accesul prin o serie de tuneluri subterane. Drept materiale de construcție s-au folosit în principal pietere din ruinele cetății Ungurașului. De-a lungul timpului a intrat pe rând în posesia mai multor familii nobiliare, inclusiv a principilor Transilvaniei Sigismund Báthory (1580) și Gheorghe Rákóczi al II-lea (1648), devenind astfel reședința princiară.

La începutul secolului al XVII-lea cetatea Gherla nu mai prezenta importanță strategică, de aceea în 1706 a fost ștearsă din rândul cetăților de război. Cetatea a fost transformată inițial în cazarmă, fiind apoi abandonată și pusă la vânzare.

Pe 20 octombrie 1785 împăratul Iosif al II-lea a transformat cetatea Gherla în închisoare centrală pentru Transilvania (Carcer Magni Principatus Transilvaniae). Transformarea a urmat unei evadări în masă de la închisoarea din județul Trei Scaune, incident care a generat din partea nobilimii dorința de a crea o închisoare de securitate maximă în Ardeal.

Între anii 1857-1860 a fost construit pavilionul central ca loc special de deținere, cu 3 nivele deasupra intrării principale fiind amenajată locuința directorală formată din 6 încăperi, conform proiectului arhitecților bistrițeni Daniel Reschler și Johannes Reschler.

La 1 mai 1913 închisoarea este transformată în institut de prevenție pentru minori, unde aceștia studiau și învățau diverse meserii.

În timpul regimului comunist închisoarea Gherla a cunoscut două perioade distincte: 1945-1964 închisoare politică, respectiv 1964-1989 închisoare pentru deținuți de drept comun. Închisoarea Gherla, una dintre cele mai vechi din România a devenit după 1989 penitenciar de maximă siguranță.

De-a lungul timpului cetatea a purtat mai multe denumiri:

• 1540 - Novum castrum Balvanos vocatum
• 1542 - Wy Balvanos
• 1548 - Arcis Balwanyos
• 1553 - Wyvár (Cetatea Nouă)
• 1554 - Arx nostra Wyvár
• 1558 - Vivaroz
• 1599 - Zemos Ujvár
• 1632 - Szamos Ujwár

Bibliografie

• Ioan Câmpean, Damian Mircea Câmpean, Maria Câmpean, Mihai Meșter, Vasile Bunea, Maria Moldovan, Flavia Zegrean, Georgeta Drăgan Giurgean (2004). Gherla, pe treptele istoriei. Locuri, oameni, fapte. Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință. ISBN 973-686-664-5. Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
• Scurtă descriere pe site-ul Administrației Penitenciarelor și a Penitenciarului Gherla, http://www.penitenciarulgherla.ro Arhivat în 25 octombrie 2008, la Wayback Machine.
• Repertoriul arheologic al județului Cluj, Cluj-Napoca, 1992.
• Liviu Stoica, Gheorghe Stoica, Gabriela Popa (2008). Castles & fortresses in Transylvania: Cluj County. Castele și cetăți din Transilvania: Județul Cluj. Cluj-Napoca. ISBN 978-973-0-05364-7. Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)

Vezi și

• Lista cetăților din județul Cluj

Legături externe

• Cetatea din Gherla, azi penitenciar Arhivat în 17 ianuarie 2014, la Wayback Machine.
• de Cetatea Gherla^{[nefuncțională]}