Charles Louis Alphonse Laveran
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Charles Louis Alphonse Laveran | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [5][6][7][8][9]  Paris, Franța[10] |
| Decedat | (76 de ani)[5][6][7][11][9] Paris, Franța[10] |
| Înmormântat | Cimitirul Montparnasse |
| Căsătorit cu | Sophie-Marie Pidancet[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța[12] |
| Ocupație | microbiolog[*] parazitolog[*] botanist[*] cercetător |
| Limbi vorbite | limba franceză[13] |
| Activitate | |
| Domeniu | malarie medicină |
| Instituție | Institutul Pasteur service de santé des armées[*] |
| Alma Mater | Lycée Louis-le-Grand Facultatea de Medicină din Strasbourg[*] |
| Organizații | Societatea Regală din Londra Academia Franceză de Științe[1] Société zoologique de France[*] Académie nationale de médecine[*][1] |
| Conducător de doctorat | Émile Küss[*] |
| Premii | Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină ()[2][3] Cothenius-Medaille[*] () membru străin al Royal Society[*] ()[4] Comandor al Legiunii de Onoare[*] ()[1] Edward Jenner Medal[*] |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Charles Louis Alphonse (Alfons) Laveran (n. , Paris, Franța – d. , Paris, Franța) a fost medic militar și parazitolog francez, pionier al medicinei tropicale. Este cunoscut pentru faptul de a fi descoperit acele parazite protozoare care produc malaria, pentru care i s-a decernat Premiul Nobel pentru Medicină în 1907.
Biografie
modificareLaveran s-a născut pe 18 iunie 1845 la Paris, ca fiu al lui Louis Théodore Laveran, medic militar și profesor la École de Val-de-Grâce. În 1863 a fost înscris la o Institutul de Medicină Generală din Strasbourg, iar în 1866 începe să studieze pe la spitalele din marele oraș alsacian. Promovează în 1867 cu teza Regenerarea nervilor.
În 1870, în timpul războiului franco-german, activează la Metz ca medic-ofițer. În 1874 obține catedra de Patologie Militară și Epidemiologie de la École de Val-de-Grâce, unde fusese tatăl său. În perioada 1878 - 1883 a fost trimis în Algeria, unde începe studiile în domeniul malariei.
În 1884, Laveran devine profesor de Igienă Militară la École de Val-de-Grâce. În 1894 devine medic-șef (ofițer) la spitalul militar din Lille, ulterior avansează ca director în serviciul sanitar al Armatei a XI-a în Nantes.
Laveran se căsătorește în 1885 cu Sophie Marie Pidancet. Nu au avut copii.
În perioada 1896 - 1907, Laveran lucrează la Institutul Pasteur din Paris.
Laveran s-a stins din viață la 77 de ani. A fost înhumat la cimitirul parizian Montparnasse.
Contribuții
modificareUna din principalele sale domenii de cercetare a fost malaria. În 1880, pe când lucra la spitalul militar din Constantine, Algeria, Laveran a descoperit ca această maladie este cauzată de un protozoar: pentru prima dată unui protozoar i se atribuie cauza unei îmbolnăviri.
În 1882 descoperă acest agent cauzator al malariei în sângele unui pacient. Rezultatele cercetărilor sale sunt prezentate unui for științific din Roma. Laveran dobândește o răsunătoare faimă internațională.
Pe când activa la Institutul Pasteur din Paris, a efectuat studii asupra unor agenți patogeni ca: hematozoare, trepanozomi și alte unicelulare din genul Plasmodium.
În 1908, Laveran fondează Societatea de Patologie Exotică, căreia timp de 12 ani i-a fost președinte..
Distincții și aprecieri
modificareÎn 1889 primește, pentru descoperirea agentului cauzator al malariei, Premiul Bréant din partea Academiei de Științe.
În 1907, "ca apreciere a cercetărilor sale în privința rolului de agent patogen jucat de protozoare (unicelulare)", i se acordă Premiul Nobel pentru Medicină. Jumătate din banii câștigați îi acordă Institutului Pasteur pentru extinderea acestuia prin fondarea Laboratorului de Medicină Tropicală.
Laveran a fost ales membru în diferite foruri științifice:
- Academia Națională de Medicină;
- 1901: Academia de Științe;
- 1916: membru străin al Royal Society.
În cinstea sa, Spitalul Militar din Marsilia îi poartă numele.
Scrieri
modificareNote
modificare- ^ a b c Baza de date Léonore
- ^ The Nobel Prize in Physiology or Medicine 1907 (în engleză), Fundația Nobel, accesat în
- ^ Table showing prize amounts (PDF) (în engleză), Fundația Nobel, aprilie 2019, accesat în
- ^ List of Royal Society Fellows 1660-2007 (PDF), p. 212
- ^ a b Alphonse Laveran, Roglo
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Charles LAVERAN, Académie nationale de médecine, accesat în
- ^ Charles Louis Alphonse Laveran, Baza de date Léonore, accesat în
- ^ a b Alphonse Charles Louis Laveran, Base biographique
- ^ a b Лаверан Шарль Луи Альфонс, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ Charles Louis Alphonse Laveran, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ Didier Sicard : "Il est urgent d'enquêter sur l'origine animale de l'épidémie de Covid-19" (în franceză), , accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
Legături externe
modificare
- CDC profile Viața și opera
- fr Nécrologul profesorului Laveran
- fr Universitatea Louis Pasteur din Strasbourg Teza lui Laveran Arhivat în , la Wayback Machine.
- Jeanne Guillemin Choosing scientific patrimony: Sir Ronald Ross, Alphonse Laveran, and the mosquito-vector hypothesis for malaria, 2002, pp. 385-409
- Martine-Franzin Garrec Alphonse Laveran, O viață dedicată studiului malariei.
- Edwin R. Nye Alphonse Laveran (1845-1922), descoperitorul parazitului malariei, Journal of medical biography, 2002, pp. 81-7.
- Dedication of the "Medical Inspector Alphonse Laveran", Buletin al Société de pathologie exotique (1990), vol. 88, pp. 211-2
- A. Lévy, Alphonse Laveran și conceptul de patologie miocardiacă, La Nouvelle presse médicale, 1981, vol. 10, pp. 1015
- Alphonse Laveran[nefuncțională], 24 ianuarie 2008, Jurnalul Național