Wikipedia

Chestiunea poloneză

dezbatere politică despre teritoriul polonez

Chestiunea poloneză (în poloneză kwestia polska sau sprawa polska) a fost problema de politică internațională a existenței Poloniei ca stat independent.[2] Ridicată la scurt timp după împărțirile Poloniei la sfârșitul secolului al XVIII-lea, ea a devenit o chestiune de actualitate în diplomația europeană și americană pe parcursul secolulelor al XIX-lea și al XX-lea. Istoricul Norman Davies făcea observația că problema poloneză este principala prismă prin care cele mai multe istorii ale Europei discută istoria Poloniei și a fost unul dintre cele mai comune subiecte ale politicii europene de aproape două secole.[3] Chestiunea poloneză a fost un subiect major la toate conferințele europene de pace importante: la Congresul de la Viena din 1815, la Conferința de la Versailles din 1919 și la Conferința de la Yalta și Conferința de la Potsdam din 1945.[3] După cum remarca Piotr Wandycz⁠(d): „Ceea ce pentru polonezi era cauza poloneză, pentru lumea exterioară era chestiunea poloneză”.[4]

Coperta cărții Sprawa polska w roku 1861. List z kraju (Listopad 1861). În traducere: Chestiunea poloneză din 1861. Scrisoare din patrie (noiembrie 1861) publicată în limba poloneză de publicația L. Martinet, Paris[1]

Istorie

modificare

După împărțirile Poloniei de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Uniunea Polono-Lituaniană a încetat să mai existe, fiind împărțită între Imperiul Austriac, Regatul Prusiei și Imperiul Rus.[2] Ștergerea Poloniei de pe harta Europei a devenit o cheie pentru menținerea echilibrului puterilor în Europa secolului următor.[5][6] Termenul „chestiunea poloneză” a intrat în folosință la scurt timp după aceea, deoarece unele Mari Puteri s-au interesat de răsturnarea acestui status quo, sperând să beneficieze de pe urma reînființării statului polonez, începând cu Franța sub Napoleon Bonaparte, care îi considera pe polonezi recruți utili în războaiele cu puterile de ocupație ale Poloniei.[7] Termenul „chestiunea poloneză” a fost auzit din nou după Revolta din Noiembrie 1831, care a eșuat,[8] apoi în timpul „Primăverii Națiunilor” din 1848-1849[9] și din nou după Revolta din Ianuarie din 1863, în care polonezii și lituanienii s-au revoltat împotriva Imperiului Rus, încercând să redobândească independența țării lor.[10] În epoca unui naționalism în creștere, întrebarea dacă o Polonie independentă ar trebui restaurată, precum și ce ar însemna să fii polonez, au câștigat din ce în ce mai multă notorietate.[10] În deceniile care au urmat, termenul a devenit mai puțin folosit, deoarece nu s-au produs noi revolte majore în Polonia pentru a atrage atenția lumii.[11][12] Problema a fost ulterior atenuată de faptul că cele trei puteri care au împărțit Polonia au fost de regulă aliate timp de peste un secol (vezi Liga celor Trei Împărați), iar diplomația lor a ținut cu succes problema suprimată, astfel încât să nu apară nici o soluție serioasă.[13] Din cele trei puteri, pentru Prusia, chestiunea poloneză era una de importanță fundamentală, deoarece însăși existența Prusiei era legată de înfrângerea statului polonez.[14]

Chestiunea poloneză a reapărut în forță în timpul Primului Război Mondial, când puterile care împărțiseră țara s-au găsit în tabere opuse, ceea ce le-a făcut să încerce să-și atragă cetățenii polonezi de partea lor.[12][15] În memorandumul său din , ministrul rus de externe Sazonov a propus restaurarea Regatului Autonom al Poloniei cu limba poloneză folosită în școli și administrație locală, la care să se alipească după război Silezia Orientală, Galiția de Vest și Poznania de Est,[16][17][18] iar la l-a convins pe țar că Rusia ar trebui să urmărească reîntregirea unui stat polonez unificat ca unul dintre scopurile sale de război.[19]

În 1916, prin Actul din 5 noiembrie, Germania a promis public că va crea Regatul Regent al Poloniei, pregătindu-se însă în secret să anexeze până la 35.000 de kilometri pătrați din teritoriul acestuia și să purifice etnic până la 3 milioane de polonezi și evrei pentru a face loc coloniștilor germani după război.[20][21][22][23][24][25] Aceasta a determinat parlamentul francez să comenteze că manifestul „a aplicat chestiunii poloneze ștampila de caracter internațional”. Rusia a protestat față de această manevră, deoarece considera că propriul său stat-rămășiță polonez, Regatul Congresului (sau Ținutul Vistulei) drept singura „Polonie” care contează.[26] În curând însă, rușii au repetat manevra germanilor și au promis polonezilor creșterea autonomiei.[27] Această ofertă a fost menționată în Statele Unite în discursul „Pace fără victorie” al lui Woodrow Wilson din 1917.[28] Chestiunea poloneză a fost rezolvată temporar odată cu restaurarea independenței poloneze după Primul Război Mondial.[29]

Termenul a devenit din nou relevant în timpul celui de al Doilea Război Mondial, întrucât, după invazia germană a Poloniei, viitorul Poloniei ocupate a devenit din nou subiect de dezbatere între marile puteri ale timpului, și anume Regatul Unit, Statele Unite și Uniunea Sovietică.[30]

Termenul a fost folosit și mai târziu în secolul al XX-lea, în anii 1980, în timpul perioadei Solidaritatea, când activiștii de opoziție se luptau să elibereze Republica Populară Poloneză de blocul sovietic comunist.[31]

Note

modificare
  1. ^ Sprawa polska w roku 1861: List z kraju. Listopad 1861. Columbia University, 18 Feb 2009. Retrieved 3 august 2013.
  2. ^ a b Mieczysław B. Biskupski (). The History of Poland. Greenwood Publishing Group. p. 22. ISBN 978-0-313-30571-9. Accesat în . 
  3. ^ a b Norman Davies (). God's Playground A History of Poland: Volume II: 1795 to the Present. Oxford University Press. p. 11. ISBN 978-0-19-925340-1. Accesat în . 
  4. ^ Piotr Stefan Wandycz (). The United States and Poland. Harvard University Press. p. 60. ISBN 978-0-674-92685-1. Accesat în . 
  5. ^ Dieter Dowe (). Europe in 1848: Revolution and Reform. Berghahn Books. pp. 174–175. ISBN 978-1-57181-164-6. Accesat în . 
  6. ^ Manfred F. Boemeke; Gerald D. Feldman; Roger Chickering; Stig Förster; Elisabeth Gläser (). The Treaty of Versailles: A Reassessment After 75 Years. Cambridge University Press. pp. 313–. ISBN 978-0-521-62132-8. Accesat în . 
  7. ^ Norman Davies (). God's Playground A History of Poland: Volume II: 1795 to the Present. Oxford University Press. p. 216. ISBN 978-0-19-925340-1. Accesat în . 
  8. ^ Piotr Stefan Wandycz (). The United States and Poland. Harvard University Press. pp. 58–61. ISBN 978-0-674-92685-1. Accesat în . 
  9. ^ William Fiddian Reddaway (). The Cambridge History of Poland. CUP Archive. pp. 336–337. GGKEY:2G7C1LPZ3RN. Accesat în . 
  10. ^ a b Andrzej Walicki (). „The Slavophile Thinkers and the Polish Question in 1863”. În David L. Ransel; Bożena Shallcross. Polish Encounters, Russian Identity. Indiana University Press. pp. 89–93. ISBN 978-0-253-21771-4. Accesat în . 
  11. ^ Piotr Stefan Wandycz (). The United States and Poland. Harvard University Press. pp. 84–85. ISBN 978-0-674-92685-1. Accesat în . 
  12. ^ a b William Fiddian Reddaway (). The Cambridge History of Poland. CUP Archive. p. 481. GGKEY:2G7C1LPZ3RN. Accesat în . 
  13. ^ Norman Davies (). God's Playground A History of Poland: Volume II: 1795 to the Present. Oxford University Press. p. 79. ISBN 978-0-19-925340-1. Accesat în . 
  14. ^ Poland and the Poles Alexander Bruce Boswell Dodd, Mead, 1919pp. 78-9. Poland and the Poles
  15. ^ Piotr Stefan Wandycz (). The United States and Poland. Harvard University Press. pp. 104–105. ISBN 978-0-674-92685-1. Accesat în . 
  16. ^ The History of Poland Since 1863, R. F. Leslie page 98
  17. ^ Companion to International History 1900-2001 – Page 126
  18. ^ Gordon Martel – 2008, Sazonov revendica cursul inferior al Niemenului de la Germania și Galiția de Est de la Austro-Ungaria. Polonia urma să primească Poznania de Est și Silezia de Sud de la Germania, precum și Galiția de Vest de la Imperiul Habsburgic.
  19. ^ Russia's International Relations in the Twentieth Century. Alastair Kocho-Williams, p. 18
  20. ^ Truth or conjecture?: German civilian war losses in the East, page 366 Stanisław Schimitzek Zachodnia Agencia Prasowa, 1966
  21. ^ To the Threshold of Power, 1922/33: Origins and Dynamics of the Fascist and Nationalist Socialist Dictatorships, page 151-152
  22. ^ Shatterzone of Empires: Coexistence and Violence in the German, Habsburg, Russian, and Ottoman Borderlands by Omer Bartov and Eric D. Weitz page 55 Indiana University Press 2013
  23. ^ Immanuel Geiss "Tzw. polski pas graniczny 1914-1918". Warszawa 1964
  24. ^ The Red Prince: The Secret Lives of a Habsburg Archduke By Timothy Snyder "On the annexations and ethnic cleansing, see Geiss, Der Polnische Grenzstreifen"
  25. ^ Absolute Destruction: Military Culture And The Practices Of War In Imperial Germany Isabel Virginia Hull⁠(d) page 233 Cornell University Press, 2005
  26. ^ Piotr Stefan Wandycz (). The United States and Poland. Harvard University Press. p. 107. ISBN 978-0-674-92685-1. Accesat în . 
  27. ^ Mieczysław B. Biskupski (). The History of Poland. Greenwood Publishing Group. p. 45. ISBN 978-0-313-30571-9. Accesat în . 
  28. ^ Piotr Stefan Wandycz (). The United States and Poland. Harvard University Press. p. 112. ISBN 978-0-674-92685-1. Accesat în . 
  29. ^ William Fiddian Reddaway (). The Cambridge History of Poland. CUP Archive. p. 489. GGKEY:2G7C1LPZ3RN. Accesat în . 
  30. ^ Piotr Stefan Wandycz (). The United States and Poland. Harvard University Press. pp. 272–275. ISBN 978-0-674-92685-1. Accesat în . 
  31. ^ Michael Bernhard; Henryk Szlajfer (). From the Polish Underground: Selections from Krytyka, 1978-1993. Penn State Press. p. 91. ISBN 978-0-271-04427-9. Accesat în . 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Chestiunea_poloneză&oldid=13580418