Deschide meniul principal

Ciulinii Bărăganului (film)

film
Ciulinii Bărăganului
Coperta DVD a filmului
Coperta DVD a filmului
RatingAG - 2.png
GenDramă, istoric
RegizorLouis Daquin
Gheorghe Vitanidis
AutorLouis Daquin[*]  Modificați la Wikidata
ScenaristAlexandru Struțeanu
Antoine Tudal
Louis Daquin
După un roman de:
Panait Istrati
Bazat peCiulinii Bărăganului  Modificați la Wikidata
Director de imagineAndré Dumaitre
MuzicaRadu Palade
DistribuțieFlorin Piersic
Nuța Chirlea
Ruxandra Ionescu
Nicolae Tomazoglu
Premiera1957
Durata106 minute
ȚaraRSR R.S. România
Locul acțiuniiRomânia  Modificați la Wikidata
Limba originalăromână
Disponibil în românăoriginal
Prezență online

Pagina Cinemagia

Ciulinii Bărăganului este un film românesc din 1957 regizat de Louis Daquin și Gheorghe Vitanidis. Scenariul este scris de Alexandru Struțeanu, Antoine Tudal și Louis Daquin, pelicula fiind o ecranizare a romanului cu același nume al lui Panait Istrati. Filmul a fost inclus în cinemateca cinematografiei românești. A fost nominalizat la premiile Festivalului de la Cannes, secțiunea scenariu și dialog în 1958.

PrezentareModificare

  Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Ciulinii Bărăganului se concentrează pe motive și obiceiuri ale satului românesc, în perioada răscoalelor de la începutul secolului. Povestea lui Matache începe odată cu venirea toamnei, când în câmpia Bărăganului ciulinii smulși de vânt se lasă purtați pe drumuri și copiii pornesc în cursa ciulinilor. După obicei, copiii satului pleacă în lume sa își înfrunte destinul. Matache va pleca, după aflarea veștii morții tatălui sau; în drumul sau asistă la o scenă din răscoala țăranilor de la 1907. Filmul se remarcă prin atmosfera exotică pe care o degajează și prin dialogurile deosebite.

Fișa tehnicăModificare

Premii obținuteModificare

Filmul a fost nominalizat la premiile Palme d'Or, in cadrul Festivalului de la Cannes, secțiunea Scenariu și dialog în 1958.

DistribuțieModificare

PrimireModificare

Filmul a fost vizionat de 2.364.928 de spectatori în cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31 decembrie 2014 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei.[1]

Tudor Caranfil - "Viziunii sociologizante a timpului, Daquin îi adaugă o undă de nebunie poetică, suprasolicitând, uneori, exotismul ambianței. Atrage atenția diviziunea sarcinilor creatoare ale producției, care ar fi putut servi drept exemplu structurilor noastre cinematografice: dialoguri: Antoine Tudal: supervisor al dialogurilor românești: Radu Beligan. Și, mai elocvent decat orice dialog, un sfașietor bocet hohotit de Maria Tănase, într-una din rarele ei apariții cinematografice. Filmul a reprezentat o lungă scoală de cinema pentru tineri asistenți de regie și imagine, Gheorghe Vitanidis, Dinu Cocea, Iulius Druckman, Nicolae Girardi." (Dicționar de filme românești)

Referințe și noteModificare

  1. ^ „Situația numărului de spectatori înregistrat de filmele românești ieșite în premieră până la 31.12.2014” (PDF). Centrul Național al Cinematografiei. . Accesat în . 

Legături externeModificare