George Sbârcea

compozitor, muzician, muzicolog, jurnalist, scriitor și traducător român
(Redirecționat de la Claude Romano)
George Sbârcea
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Toplița, Comitatul Mureș-Turda, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Decedat (91 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor
muzician
muzicolog[*]
jurnalist
scriitor
traducător Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea Babeș-Bolyai  Modificați la Wikidata

George Sbârcea (n. , Toplița, Comitatul Mureș-Turda, Austro-Ungaria – d. , București, România) a fost un compozitor, muzician și muzicolog român, jurist neprofesant, jurnalist, funcționar public, editor de carte, scriitor și traducător[1], promotor al tango-ului clasic argentinian, foarte cunoscut și apreciat în Bucureștiul anilor 1930 și 1940, precum și în România interbelică. A folosit și pseudonimul Claude Romano[2], în perioada sa de compozitor și de lider de orchestră itinerantă.[3]

În perioada „României dodoloațe” (interbelică) a fost extrem de cunoscut și prețuit. Printre cele mai cunoscute melodii ale sale se numără și cântecele de muzică ușoară „Ionel, Ionelule”, „De ce ai plecat?”, „Dar-ar naiba-n tine, dragoste”, „Inimioară, inimioară” și multe tangouri, așa cum este „Un tango de adio”.[4]

Biografie și activitate componistică modificare

George Sbârcea s-a născut la Toplița Română (astăzi orașul Toplița), la 23 martie 1914, ca fiu al medicului și, ulterior, colonelului în rezervă al Armatei Române, Constantin Sbârcea. A rămas orfan de tată în 1923, la numai 9 ani, având o soră și alți doi frați.

Studiile elementare le-a făcut la Toplița, iar cele gimnaziale și liceale la Reghin. A studiat dreptul la Cluj. Nefiind deloc atras de domeniul juridic, dar fiind extrem de talentat la a interpreta și compune muzică, fire rebel-romantică, George Sbârcea și-a creat propria sa orchestră cu care a cântat în diverse localuri din orașe din Transilvania, printre care se pot aminti Cluj, Satu Mare, Sibiu și Timișoara.[5] Familia a fost total contra „activității muzicale itinerante” a lui George.

„A fost picătura care a umplut paharul. Mama, dar și familia sa nu agreau ideea ca un tânăr de perspectivă, cu studii juridice finalizate, să fie «muzicant» care cântă în localuri. Pe deasupra era și nepot de Patriarh, Miron Cristea.[6]

Carieră muzicală modificare

George Sbârcea a devenit și mai cunoscut în Bucureștiul interbelic odată cu lansarea melodiei „Ionel, Ionelule”, în 1937. Primele interprete ale melodiei au fost Lulu Nicolau și Lizette Verea, un duet de succes în acele timpuri. Melodia a fost preluată de cântăreți din Germania, Franța și țările scandinave.[7][8]Tot în calitate de compozitor, sub pseudonimul Claude Romano, a fost un fervent promotor al tangoului în stil clasic argentinian. Astfel, în prima sa tinerețe (anii '30 ai secolului XX), a compus tangouri de mare succes (preluate ulterior și de repertoriul internațional) precum ,,Anișoara''(1934), ,,Studentina''(1931), ,,Nenita'' (declarat la Paris ,,cel mai frumos tango al anului 1933''), ,,Un tango de adio'', ,,S-a rupt o coardă la vioară'' și altele. Cel puțin primele 2 tangouri menționate au fost cântate de către exponentul nr.1 al tangoului românesc interbelic (Cristian Vasile) și de către cel considerat ca fiind cel mai bun interpret de limbă rusă al tangoului, Petre Leșcenco (Pjotr Leshcenko), cetățean român de origine rusă (basarabean), foarte prețuit în România interbelică (țara sa adoptivă) și printre co-etnicii săi din Rusia natală.

În anii '60, tangouri compuse de George Sbârcea (alias Claude Romano) au fost reinterpretate de Jean Păunescu (cu vocea sa caldă, specială), Elena Constantinescu, Cornel Constantiniu.

Decorații modificare

În 1968, la Paris, generalul Charles de Gaulle (președintele Republicii Franceze) îl decorează cu Legiunea de Onoare, cea mai înaltă distincție a Franței. În 1942, primise deja titlul de Comandor al Ordinului Leul Finlandei, fiind singurul român care a fost distins cu acest titlu.[9]

Premii modificare

A fost distins cu Premiul Ciprian Porumbescu al Academiei Române[10]

Publicații modificare

  • Muza veselă, culegere de anectode muzicale, Editura muzicală a Uniunii compozitorilor, București, 1963,[11] 1969
  • Dimitrie Popovici – Bayreuth: „Cîntărețul pribeag”, 1860-1927, Editura Muzicală, București, 1965
  • Jazzul, o poveste cu negri, Editura muzicală a Uniunii compozitorilor, București, 1974
  • Primii pași spre glorie, - "povestea vietii sau, mai curand, a copilariei catorva mari muzicieni de pretutindeni" - Ed. Ion Creanga, Bucharest, 1975
  • O stradă cu cântec sau povestea musicalului, Editura muzicală, București, 1979
  • Veșnic tânărul George Enescu, Editura muzicală, București, 1981 [12]
  • Povestea vieții lui George Enescu, Editura Ion Creangă, 1982 [13]
  • Viața și cântecele lui Gică Petrescu, Editura Viitorul Românesc, 1993 [14]

Note modificare

  1. ^ George Sbârcea, 100 de ani de la naștere
  2. ^ Informația HR
  3. ^ Articol pe CZB.ro
  4. ^ George Sbârcea, compozitor, jurnalist, ...
  5. ^ Lui George Sbârcea i s-a făcut dreptate de două ori - Articol
  6. ^ George Sbârcea, alias Claude Romano (1914 - 2005) - Articol
  7. ^ Tot în calitate de compozitor,sub pseudonimul Claude Romano,a fost un fervent promotor al tangoului în stil clasic argentinian. Astfel,în prima sa tinerețe (anii '30 ai secolului XX),a compus tangouri de mare succes (preluate ulterior și de repertoriul internațional) precum Anișoara,Studentina,Un tango de adio și altele. Cel puțin primele 2 tangouri menționate au fost cântate de către exponentul nr.1 al tangoului românesc interbelic,Cristian Vasile și de către cel considerat ca fiind cel mai bun interpret de limbă rusă al tangoului,Petre Leșcenco (Pjotr Leshcenko),cetățean român de origine rusă(basarabean),foarte prețuit în România interbelică(țara sa adoptivă) și printre co-etnicii săi din Rusia natală. În anii '60,aceste tangouri compuse de George Sbârcea(alias Claude Romano) au fost reinterpretate de Jean Păunescu(cu vocea sa caldă,specială). „Biblioteca Toplița”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ „Biblioteca Municipală Toplița „George Sbârcea". Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ George Sbârcea Arhivat în , la Wayback Machine. - Articol compilat din diverse surse de informații
  10. ^ Articol - George Sbârcea, alias Claude Romano (1914 - 2005)
  11. ^ Google search
  12. ^ „Colțul colecționarului”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ Cărți online
  14. ^ Carți Vechi online

Legături externe modificare