Cleomenes I
| Cleomenes I | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | secolul al VI-lea î.Hr.  Sparta, Peloponez, Grecia de Vest și Insulele Ionice(d), Grecia |
| Decedat | 490 î.Hr. Sparta, Peloponez, Grecia de Vest și Insulele Ionice(d), Grecia |
| Cauza decesului | sinucidere (sângerare[*]) |
| Părinți | Anaxandridas II[*] |
| Frați și surori | Cleombrotus[*] Leonidas[1] Dorieus[*] |
| Copii | Gorgo |
| Ocupație | conducător[*] |
| Limbi vorbite | limba greacă veche |
| Activitate | |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Agiads[*] |
| Lista regilor Spartei | |
Modifică date / text  | |
Cleomenes I (în greacă Κλεομένης; n. secolul al VI-lea î.Hr., Sparta, Peloponez, Grecia de Vest și Insulele Ionice(d), Grecia – d. 490 î.Hr., Sparta, Peloponez, Grecia de Vest și Insulele Ionice(d), Grecia) a fost un rege agiad al Spartei, între c. 524-489 î.Hr.[2]
Potrivit relatării lui Herodot, tatăl lui Cleomenes, regele Anaxandridas II, nu avea copii de la soția sa legitimă. Anaxandridas se căsătorise cu o fiică a sorei sale[3](obiceiul căsătoriei cu nepoatele este reiterat de altfel de Leonidas care, succedându-i lui Cleomenes, se va căsători cu fiica acestuia, Gorgo). Consiliul eforilor i-a cerut să-și ia o altă soție care să-i poată aduce copii. Deși Anaxandridas a refuzat inițial, presiunea eforilor l-a obligat să-și ia o a doua soție, fata lui Prinetadas fiul lui Demarmenus, care a fost mama lui Cleomenes. La scurt timp după nașterea sa prima soție a lui Anaxandridas i-a adus și ea copii: Dorieus, Leonidas (cel ce avea să devină vestit prin rezistența de la Termopile) și Cleombrot, frații săi vitregi.
Herodot îl menționează cu mai multe ocazii în Istoriile sale cu o anumită incoerență: îl numește simultan „cel mai drept dintre oameni” și „nebun de legat”.
Cleomenes a respins cererea lui Aristagoras din Milet de a interveni militar pentru a sprijini revolta cetăților ioniene de pe coasta Asiei Mici. Aristagoras îi propusese să invadeze Persia până la capitala Ecbatana, dar Cleomenes a respins acest plan din cauza lungimii drumului.
Cleomene a purtat ostilități față de Argos, arzând crângul sacru al templului Herei din țara argivă.
L-a demis pe co-regele său Demaratus (Sparta avea doi regi), în 491 î.Hr., corupând Pythia de la oracolul din Delphi. Când s-a aflat despre coruperea oracolului, a fost arestat și s-a sinucis cerând un cuțit unui hilot și mutilându-se.
Note
modificare- ^ RSKD / Cleomenes[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Popa, M.; Matei, H. (). Mică enciclopedie de istorie universală. București: Ed. Științifică și Enciclopedică. p. 690.
- ^ Hdt. 5 39