Colinele Tigheciului

formă de relief din Moldova
Pentru alte sensuri, vedeți Tigheci (dezambiguizare).
Colinele Tigheciului

Pleșeni, raionul Cantemir
Altitudinedealul Lărguța (301 m)
LocalizareMoldova  Modificați la Wikidata
Coordonate46°19′N 28°21′E
VârstaPliocen - Pleistocen
RociNisipuri, prundiș, pietriș, argile, calcare

Colinele Tigheciului (întâlnit și ca Podișul Tigheci) este un podiș situat în partea sudică a Republicii Moldova, fiind o continuare a Podișului Moldovei Centrale situat mai la nord. Are o înclinare generală de la N spre S, de la altitudinea medie de aproximativ 240 m până la 130-140 m altitudine, și ocupă interfluviul Prut-Ialpug.[1]

Aspecte geomorfologice

modificare

Relieful este puternic fragmentat, prezentat de coline de mari altitudini, culmi și vârfuri de dealuri, relativ înalte, văi în general largi și întinse, pe alocuri destul de adânci, ravene. Cel mai înalt deal este Lărguța - cu altitudinea de 301 m, alte vârfuri din perimetrului podișului sunt amplasate în preajma localităților Baimaclia (290 m), Tartaul (263 m) și Cociulia (231 m). Sunt prezente procesele de alunecare și cele de eroziune care au determinat răspândirea largă a hârtoapelor.[2] În secolele XIX-XX presiunea antropică și efectele acesteia au modificat intens peisajul geografic al Dealurilor Tigheci.[3]

Datorită poziției sale geografice podișul are o climă temperat-continentală. Cantitatea medie multianuală de precipitații depășește ușor 450 mm. În ceea ce privește temperatura, verele sunt calde și iernile reci. De regulă, în luna iulie valoarea temperaturii medie nu coboară sub 17 grade C, iar în luna ianuarie se înregistrează valori de -5 grade C.[4]

 
Codrii Tigheci

În districtul botanic Tigheci au fost identificate 103 specii de plante cu diferit grad de vulnerabilitate din 76 genuri grupate în 39 familii (Rosaceae, Asteraceae, Fabaceae, Ranunculaceae etc.).[5] Pădurile constituie aproximativ 20–30% din suprafața per ansamblu a masivului, alcătuită din următoarele specii: gorun, stejar pufos, jugastru, carpen, tei, arțar, frasin, ulm, salcâm, glădiță ș.a.[6] În poiene și pe segmentele mai joase ale versanților cresc specii ierboase de stepă. Luncile râurilor sunt populate de plante halofile.[7] Pe marginea drumurilor, în apropierea localităților, pe locurile vechilor stâne se dezvoltă vegetația ruderală.[8] În prezent, zona dealurilor Tigheciului este supusă investigațiilor cu privire la zonele destinate pentru reîmpădurire.[9]

În scopul conservării și ameliorării a stării asociațiilor biocenotice silvice și de silvostepă, în partea central a Colinelor Tigheciului s-a înființat o arie protejată (Codrii Tigheciului).[10]

Arii naturale protejate

modificare

În podișul Tigheci sunt amplasate următoarele arii protejate:[11]

Referințe

modificare
  1. ^ Eremia, Anatol. Arealul toponimic Cantemir. Considerații diacronice și sincronice. In: Philologia. 2014, nr. 1-2(271), pp. 53-71. ISSN 1857-4300.
  2. ^ Boboc, Nicolae. Probleme de regionare fizico-geografică a teritoriului Republicii Moldova. In: Buletinul Academiei de Științe a Moldovei. Științele vieții, nr. 1 (307), 2009, pp. 161-169. ISSN 1857-064X
  3. ^ Bunduc, Tatiana; Bejan, Iurie; Bunduc, Petru. A case study on land use change analysis using GIS in the Tigheci Hills, Republic of Moldova. In: Lucrările Seminarului Geografic Internațional. Ediția a 40-a, 24 octombrie 2020, Iași. Iași, România: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, 2020, pp. 3-4.
  4. ^ Bunduc, Tatiana; Sîrodoev, Ghenadie. Evaluarea riscului la inundații cu ajutorul indicilor geomorfologici în bazinul r. Balca Mică din Dealurile Tigheciului. In: Buletinul Institutului de Geologie și Seismologie al AȘM. 2014, nr. 2, pp. 111-115. ISSN 1857-0046.
  5. ^ Sandu, Natalia. Caracteristica bioecologica a plantelor rare din rezervația științifică „Codrii Tigheci”. In: Sesiune națională de comunicări științifice studențești: Științe ale naturii și exacte. 25-27 aprilie 2018, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Centrul Editorial-Poligrafic al USM, 2018, pp. 24-26. ISBN 978-9975-71-990-2
  6. ^ Stan, Melania; Bacal, Svetlana. Noi contribuții la cunoașterea stafilinidelor (Coleoptera: Staphylinidae) din rezervația peisagistica Codrii Tigheciului (Republica Moldova). In: Oltenia - studii și comunicări științele naturii. 2006, nr. 22, pp. 155-159. ISSN 1454-6914
  7. ^ Miron, Aliona. Contribuții la cunoașterea vegetației halofile din luncile rîurilor mici din stînga Prutului de mijloc. In: International Conference of Young Researchers . Ediția 6, 6-7 noiembrie 2008, Chișinău. Chișinău: Tipogr. Simbol-NP SRL, 2008, p. 92. ISBN 978-9975-62-196-0
  8. ^ MIRON, Aliona. Contribuții la studiul vegetației ruderale din luncile unor afluenți de stînga ai rîului Prut. In: Conservarea diversității plantelor. Ediția 1, 7-9 octombrie 2010, Chișinău. Chișinău: Gradina Botanica (Institut), 2010, pp. 209-214.
  9. ^ Agapi, Ion; Gociu, Dmitrii. Reflecții asupra managementului cercetării formațiunilor silvice de stejar pufos din Republica Moldova. In: Știința în Nordul Republicii Moldova: realizări, probleme, perspective. Ediția 1, 25-26 septembrie 2015, Bălți. Bălți, Republic of Moldova: Tipogr. „Indigou Color”, 2015, pp. 30-33. ISBN 978-9975-3054-5-7.
  10. ^ Bacal, Svetlana. Observații asupra faunei de Coleoptere (Insecta: Coleoptera) din “Codrii Tigheciului”. In: Oltenia - studii si comunicări științele naturii. 2006, nr. 22, pp. 160-163. ISSN 1454-6914.
  11. ^ Zaharov, Vadim. Evaluarea stării ariilor naturale protejate din colinele Tigheciului la nivel local și măsuri de protecție. In: Tezele celei de-a 74-a conferință științifică a studenților. 20 mai 2021, Chișinău. Chișinău: Universitatea Agrară, 2021, p. 114. ISBN 978-9975-64-320-7

Bibliografie

modificare
  • Bunduc, Tatiana (2019-12), Solurile bazinului hidrografic Larga (colinele Tigheciului). Tipologie, răspândire și proprietăți, Institute of Ecology and Geography, Republic of Moldova, pp. 54–64, doi:10.53380/9789975315593.06, accesat în 31 ianuarie 2022  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  • Билинкис Г. М., Соколовский И. Л. Геоморфология Молдавии. Кишинёв: Штиница, 1978. 187 с.