Collider
În fizica particulelor elementare un collider este un accelerator de particule în care două fascicule de particule circulă în sensuri opuse și se ciocnesc frontal – în contrast cu acceleratoarele cu țintă fixă, în care un fascicul de particule „proiectil” este dirijat și ciocnește o „țintă” aflată în repaus în sistemul laboratorului. În ambele cazuri fragmentele rezultate din ciocnire sunt detectate și analizate; ele oferă indicații asupra structurii particulelor și interacțiilor lor. Avantajul sistemului collider este că energia pierdută pentru ciocnire prin reculul centrului de masă este minimă; dacă particulele din cele două fascicule au mase egale, întreaga energie cinetică acumulată prin accelerare este absorbită în procesul de fragmentare.[1]
Acest sistem este utilizat atât în acceleratoarele collider circulare cât și în cele liniare (linac collider) moderne de înaltă energie. Primul collider a fost proiectat și construit în Laboratorio di Fisica Nucleare din Frascati la sfârșitul deceniului 1950, implementând o idee propusă de Bruno Touschek. În anul 2020 acceleratorul collider care deține recordul de energie este Large Hadron Collider (LHC) de la CERN (ciocniri proton-proton la energia de 2 x 6,5 TeV).[2] Proiectul construirii unui collider gigant a fost abandonat din cauza escaladării costurilor. Cel mai puternic linac collider este SLAC Linear Collider (SLC) de la SLAC National Accelerator Laboratory (ciocniri electron-pozitron la 2 x 50 GeV).[3]
Note modificare
- ^ Fixed-target vs. collider Arhivat în , la Wayback Machine., la Fermilab, accesat în 22 aprilie 2020.
- ^ The Large Hadron Collider, CERN accelerating science, 21 martie 1984, accesat în 22 aprilie 2020.
- ^ Gregory A. Loew: The SLAC Linear Collider and a few ideas on future linear colliders, Proceedings of the 1984 Linear Accelerator Conference, Seeheim, Germany, accesat în 22 aprilie 2020.
Legături externe modificare
- List of accelerators in particle physics: Colliders, la en.wikipedia.org, accesat în 22 aprilie 2020.