Wikipedia

Cometa ISON

C/2012 S1 (ISON)

Cometa C/2012 S1 (ISON) fotografiată în noaptea de 10 spre 11 aprilie 2013 de telescopul spațial Hubble
Tipcometă razantă[1]
hyperbolic comet[*][[hyperbolic comet (type of non-periodic comet)|​]][2]  Modificați la Wikidata
Descoperire
Descoperită deVitali Nevski,
Artiom Novicionok
ISON-Kislovodsk
0.4-m reflector (D00)[3]
Data descoperirii21 septembrie 2012
Caracteristici ale orbitei
Epoca14 decembrie 2013[4]
Afeliu  Modificați la Wikidata
Periheliu0,012444 UA
0,012466713139664 UA[2]  Modificați la Wikidata
Argumentul periastrului345,56449 de grade sexagesimalei
345,54119894206 de grade sexagesimalei[2]  Modificați la Wikidata
Axa semi-majoră−2.446,5207618144 UA[2]  Modificați la Wikidata
Excentricitate1,0000021
1,0000050956907[2]  Modificați la Wikidata
Perioada orbitală~1,2 milioane ani (epoca 2050)[5]
Înclinație62,39925 de grade sexagesimalei
62,16289397901 de grade sexagesimalei[2]  Modificați la Wikidata
Ultimul periheliu28 noiembrie 2013[4]
Modifică text Consultați documentația formatului

C/2012 S1 (ISON) a fost o cometă razantă, descoperită la 21 septembrie 2012 de către Vitali Nevski (Vitebsk, Belarus) și Artiom Novicionok (Kondopoga, Rusia). A fost descoperită în apropiere de planeta Saturn. Conform primelor calcule această cometă ar fi putut fi vizibilă de pe Pământ cu ochiul liber începând cu sfârșitul anului 2013.

Pornind de la observațiile efectuate prin telescopul spațial SWIFT în ianuarie 2013, s-a calculat că nucleul cometei ISON era de vreo cinci kilometri[6], redus la doi kilometri[7] prin observațiile ulterioare. În noaptea de 13 spre 14 noiembrie 2013, Emmanuel Jehin și Cyrielle Opitom, de la Universitatea din Liège, în Belgia, observau o creștere a activității cometei cu factorul 10, cu ajutorul telescopului Trappist, aflat la Observatorul din La Silla, în Chile. Cometa a putut fi observată cu binoclul și cu ochiul liber la 14 noiembrie 2013.

Mai întâi nesigură, dezintegrarea cometei ISON a fost confirmată în primele zile ale lunii decembrie 2013[8].

Descoperirea

modificare

Cometa C/2012 S1 a fost descoperită la 21 septembrie 2012 de Vitali Nevski (în rusă Виталий Невский) și Artiom Novicionok (în rusă Артём Новичонок) cu ajutorul unui telescop de 40 cm al International Scientific Optical Network (ISON), în apropiere de Kislovodsk, în Rusia[3]. Imagini ale cometei realizate de Mount Lemmon Survey la 28 decembrie 2011 și de Pan-STARRS la 28 ianuarie 2012 au fost repede regăsite[4]. Noi observații au fost realizate la 22 septembrie de o echipă a observatorului Remanzacco în Italia cu rețeaua iTelescope[3][9]. Descoperirea a fost anunțată la 24 septembrie 2012 de Minor Planet Center[4].

Orbita

modificare
 
Poziţia orbitală a cometei ISON la 11 decembrie 2013 după periheliu.

Cometa și-a atins periheliul (punctul cel mai apropiat de Soare) la 28 noiembrie 2013, la o distanță de vreo 0,012 ua(1.800.000 km) de centrul Soarelui[10].Raza Soarelui fiind de 700.000 km, acest lucru semnifică faptul că această cometă a trecut la aproximativ 1.100.000 km de suprafața Soarelui.

Orbita sa aproape parabolică sugerează faptul că ar fi putut ieși direct din Norul lui Oort și că nu a intrat niciodată în Sistemul Solar Intern [11][12]. Calculele preliminare arată că această cometă a trecut la circa 0,07 ua (10.000.000 km de Marte la 1 octombrie 2013 și că ar fi trebuit să treacă la aproximativ 0,4 ua (60.000.000 km) de Pământ la 26 decembrie 2013[13]. Unele elemente orbitale ale cometei ISON sunt similare celor ale Marii Comete din 1680, iar cele două corpuri cerești ar putea fi două fragmente ale unui același corp părinte[14].

Luminozitate

modificare
 
Cometa ISON, Pământul, Mercur şi Soarele (imagine din 26 noiembrie 2013).

În momentul descoperirii sale, magnitudinea aparentă a cometei era de circa 18,8, mult prea slabă pentru a fi vizibilă cu ochiul liber, dar suficientă pentru a fi reperată cu ajutorul unor telescoape puternice de amator.[15][16]. Luminozitatea cometei a crescut progresiv, pe măsura apropierii sale de Soare, atingând deja 16,3, în ianuarie 2013[17]. Cometa a început să fie vizibilă cu ajutorul unor telescoape de amatori în luna august 2013, iar cu ochiul liber pe la jumătatea lunii noiembrie[18]. Această perioadă de vizibilitate cu ochiul liber ar fi trebuit să se întindă până spre mijlocul lunii ianuarie 2014[11][16]. Observatorii aflați în emisfera nordică ar fi fost deosebit de bine plasați pentru a observa cometa la sfârșitul lunii decembrie 2013[19].

Când cometa a atins periheliul, la 28 noiembrie 2013, s-a aflat la mai puțin de 1° de Soare, ceea ce a făcut observarea dificilă din cauza strălucirii Soarelui[20]. În continuare, cometa ar fi putut deveni extrem de strălucitoare dacă ar fi rămas intactă și ar fi putut atinge o magnitudine negativă[9]. În această situație, ar putut fi considerată drept Marea Cometă din 2013. Potrivit publicației britanice Astronomy Now, ea ar fi putut, rapid, să devină mai luminoasă decât Luna plină[9][11]. Însă forțele mareice au condus la distrugerea cometei.

Totodată, dacă ISON ar fi supraviețuiețuit trecerii la periheliu, ea ar fi putut să se asemene Cometei Mac Naught, Marii Comete din 1680 sau cometei C/2011 W3 (Lovejoy)[9][21]. Cea mai strălucitoare cometă observată, după 1935, a fost cometa Ikeya–Seki în 1965, cu o magnitudine de -10[22].

ISON nu a supraviețuit trecerii pe lângă Soare[8].

Galerie de imagini

modificare
  •  
    Cometa C/2012 S1 (ISON) fotografiată în noaptea de 10 spre 11 aprilie 2013 de telescopul spațial Hubble
  •  
    Cometa C/2012 S1 (ISON) fotografiată la 30 aprilie 2013 de telescopul spațial Hubble

Note

modificare
  1. ^ Post-Discovery Photometric Follow-up of Sungrazing Comet C/2012 S1 ISON (PDF) 
  2. ^ a b c d e f JPL Small-Body Database, accesat în  
  3. ^ a b c Giovanni Sostero, Nick Howes, and Ernesto Guido (). „New Comet: C/2012 S1 (ISON)”. Team of observers of Remanzacco Observatory in Italy. Accesat în . 
  4. ^ a b c d „MPEC 2012-S63 : COMET C/2012 S1 (ISON)”. IAU Minor Planet Center. . Accesat în . 
  5. ^ Horizons output. „Barycentric Osculating Orbital Elements for Comet C/2012 S1 (ISON)”. Accesat în .  (Solution using the Solar System Barycenter and barycentric coordinates. Select Ephemeris Type:Elements and Center:@0)
  6. ^ NASA's Swift Sizes Up Comet ISON | NASA
  7. ^ Comet ISON: 12 cool facts
  8. ^ a b Stelvision.com
  9. ^ a b c d Nancy Atkinson, New ‘Sun-Skirting’ Comet Could Provide Dazzling Display in 2013
  10. ^ Observations and Orbits of Comets
  11. ^ a b c „Peter Grego, New comet might blaze brighter than the full Moon”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ Newly spotted comet may outshine the full moon
  13. ^ JPL Small-Body Database Browser
  14. ^ „Comet Mailing List: Re: C/2012 S1 (ISON), Some Further Thoughts”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ Joe Rao, Newfound Comet Could Look Spectacular in 2013
  16. ^ a b „Michael E. Bakich, Comet ISON will light up the sky”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ spaceweather.com Consultat la 18 ianuarie.
  18. ^ Adrian Șonka, ISON – cum, unde și când în luna noiembrie
  19. ^ „David Dickinson, Will we have a Christmas comet in 2013?”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  20. ^ Kelly Beatty, A "Dream Comet" Heading Our Way?
  21. ^ Alan Boyle, Super-comet or super-dud? We'll see
  22. ^ International Comet Quarterly, Brightest comets seen since 1935

Legături externe

modificare
  Portal Astronomie
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cometa_ISON&oldid=15727049