Portal:Astronomie

modificare 

Astronomie

Solar sys.jpg

Astronomia (greacă ἀστρονομία / ástronomía) este o știință naturală care studiază obiecte și fenomene cerești. Folosește matematica, fizica și chimia pentru a explica originea și evoluția lor. Printre obiectele de interes se numără: planete, sateliți naturali, stelele, nebuloasele, galaxii și comete. Fenomenele relevante includ explozii de supernove, explozii de raze gamma, quasari, blazari, pulsari, și radiații cosmice de fond. Mai general, astronomia studiază tot ceea ce își are originea în afara atmosferei Pământului. Cosmologia este o ramură a astronomiei și studiază Universul în ansamblu

Astronomia este una dintre cele mai vechi științe naturale. Civilizațiile timpurii din istoria înregistrată au făcut observații metodice despre cerul nopții. Acestea includ babilonienii, grecii, indienii, egiptenii, chinezii, Maya și multe popoare indigene antice din America. În trecut, astronomia includea discipline la fel de diverse precum astrometria, navigația cerească, astronomia observațională și întocmirea calendarelor. În zilele noastre, astronomia profesionistă este sinonimă cu astrofizica

Astronomia profesionistă este împărțită în două ramuri: observațională și teoretică. Astronomia observațională este concentrată pe achiziționarea de date din observațiile obiectelor astronomice. Aceste date sunt apoi analizate folosind principii de bază ale fizicii. Astronomia teoretică este orientată spre dezvoltarea de modele computerizate sau analitice pentru a descrie obiecte și fenomene astronomice. Aceste două câmpuri se completează reciproc. Astronomia teoretică încearcă să explice rezultatele observaționale, iar observațiile sunt folosite pentru a confirma rezultatele teoretice.

modificare 

Articol selectat - arată alt articol

NASA-HS201427a-HubbleUltraDeepField2014-20140603.jpg

Universul este totalitatea spațiului și timpului, a tuturor formelor de materie și energie. În timp ce dimensiunea întregului Univers nu este cunoscută, universul observabil poate fi măsurat.

Cele mai vechi modele științifice ale Universului au fost dezvoltate de filosofi antici greci și indieni și au fost geocentrice, plasând Pământul în centrul Universului. De-a lungul secolelor, observațiile astronomice mai precise l-au determinat pe Nicolaus Copernicus să dezvolte modelul heliocentric cu Soarele în centrul Sistemului Solar. În elaborarea legii atracției universale, Isaac Newton s-a bazat pe lucrările lui Copernicus, precum și pe observațiile lui Tycho Brahe și legile mișcării planetare ale lui Johannes Kepler.

Îmbunătățirea observațiilor a dus la conștientizarea faptului că Soarele este una din sutele de miliarde de stele din Calea Lactee, care este una din sutele de miliarde de galaxii din Univers. Multe dintre stelele din galaxia noastră au planete. La scară mai mare, galaxiile sunt distribuite uniform și la fel în toate direcțiile, ceea ce înseamnă că Universul nu are nici margine nici centru. La scară mai mică, galaxiile sunt distribuite în roiuri și super-roiuri care formează filamente imense în spațiu, creând o structură vastă ca de spumă. Descoperirile de la începutul secolului XX au sugerat că Universul a avut un început și că de atunci spațiul s-a extins, iar în prezent rata de extindere este în creștere.

Teoria Big Bang este descrierea cosmologică predominantă a dezvoltării Universului. Sub această teorie, spațiul și timpul au apărut împreună cu 13,799 ± 0,021 miliarde de ani în urmă, cu o cantitate fixă de energie și materie care a devenit mai puțin densă pe măsură ce Universul s-a extins. După o expansiune inițială accelerată la aproximativ 10−32 secunde și separarea celor patru forțe fundamentale cunoscute, Universul s-a răcit treptat și a continuat să se extindă, permițând formarea primelor particule subatomice și a atomilor simpli. Materia întunecată s-a adunat treptat, formând o structură ca o spumă cu filamente și vid sub influența gravitației. Nori uriași de hidrogen și heliu s-au retras treptat în locurile în care materia întunecată era cea mai densă, formând primele galaxii și stelele. Este posibil să vedem astăzi obiecte care sunt acum la o depărtare de 13,799 miliarde de ani-lumină, deoarece spațiul însuși s-a extins și continuă să se extindă. Aceasta înseamnă că obiectele care se află acum la 46,5 miliarde de ani-lumină distanță pot fi văzute în trecutul lor îndepărtat, pentru că în trecut când lumina lor a fost emisă, ele erau mult mai aproape de Pământ.

modificare 

Biografie selectată - arată altă biografie

Charles Messier.jpg

Charles Messier (26 iunie 1730 – 12 aprilie 1817) a fost un astronom francez, „vânător” de comete, primul care a creat un catalog sistematic de obiecte astronomice precum nebuloase, roiuri de stele și galaxii care au devenit cunoscute drept „obiecte Messier”. În acea perioadă, toate sursele de lumină confuză de pe cer erau numite nebuloase.

Odată cu publicarea catalogului, el și-a propus să se ajute pe el însuși și pe alți astronomi și observatori în principala lor activitate astronomică, enumerând toate obiectele pe care le putea identifica și care ar putea fi ușor confundate cu cometele tranzitorii. Cu toate acestea, Messier a catalogat neintenționat unele dintre cele mai interesante stele pentru astronomia amatorilor de astăzi.

A devenit un observator al cerului în timp ce lucra pentru Joseph-Nicolas Delisle la observatorul din Paris, la vârsta de 21 de ani. A fost primul astronom care s-a dedicat aproape exclusiv căutării cometelor și, în așteptarea revenirii cometei Halley, a dat peste un fals pozitiv atunci când a confundat o nebuloasă cu cometa. Pentru a evita greșelile suplimentare, el a început să compileze obiecte fixate pe cer care ar putea fi confundate cu ușurință cu o cometă, un obiect difuz și slab luminat.

modificare 

Imagine selectată - schimbă imaginea

NGC 2775.png
Credit: NASA, ESA

NGC 2775 cunoscută și sub denumirea de Caldwell 48, este o galaxie spirală din constelația Racul, situată la o distanță de 67 de milioane de ani-lumină de Calea Lactee. A fost descoperită de William Herschel în 1783.

modificare 

Alte Portaluri

modificare 

Faza Lunii

  • ... Soarele fuzionează aproximativ 620 milioane de tone metrice de hidrogen pe secundă din cauza gravitației?
  • ... că asteroidul 2011 XC2 a trecut pe lângă Terra la mai puțin de o distanță lunară (aprox. 400.000 km) pe 3 decembrie 2011?
  • ... Observatorul Magnetic din Toronto a trebuit mutat pe măsură ce iluminatul electric al Universității din Toronto interfera cu observațiile?
  • ... Abell 2142, un roi de galaxii, este unul dintre cele mai masive obiecte din Univers?
  • ... se crede că steaua BX Circini s-a format din fuziunea a două pitice albe?
  • ... explozia de raze gamma GRB 080319B a fost vizibilă cu ochiul liber, chiar dacă s-a aflat la 7,5 miliarde de ani-lumină distanță (z = 0,937)?
modificare 

Articole

Emojione1 1F30C.svg
Jupiter and moon.png
Milky Way 2005.jpg
Gb1508 illustration.jpg
Popular culture atom symbol.svg
Gas giant forms from stellar gas - dust.jpg
Astrolabe-Persian-18C.jpg
Astronomy Amateur t.svg
Kepler EQ.svg
Astroclock-24hourdial.png
rechts
Gnome-colors-alacarte.svg