Rudolf al II-lea al Sfântului Imperiu Roman
Rudolf al II-lea, din dinastia de Habsburg (n. 18 iulie 1552, Viena - d. 20 ianuarie 1612, Praga), a fost împărat al Sfântului Imperiu Roman (1576-1612), totodată rege al Boemiei și rege al Ungariei, principe al Transilvaniei (între 1599-1604) etc.
BiografieModificare
Rudolf s-a născut la Viena la 18 iulie 1552. A fost primul fiu și succesorul la tron al împăratului Maximilian al II-lea, rege al Boemiei, rege al Ungariei și al Croației; mama sa a fost Maria a Spaniei, fiica împăratului Carol al V-lea și a Isabelei a Portugaliei.
Rudolf și-a petrecut opt ani de la vârsta de 11 la 19 în Spania, la curtea unchiului matern, Filip al II-lea. După întoarcerea la Viena, tatăl său era preocupat de modul rigid al lui Rudolf, tipic pentru curtea spaniolă mult mai conservatoare față de curtea austriacă care era mai relaxată și deschisă; însă mama sa spaniolă vedea în el doar rafinament.[4] Rudolf a rămas pentru tot restul vieții sale rezervat, secretos și în mare măsură un om de casă căruia nu-i plăcea să călătorească sau chiar să participe la treburile de zi cu zi de stat.[4] Era mult mai interesat de învățături oculte cum ar fi astrologia și alchimia. A avut o mare varietate de hobby-uri personale, cum ar fi: cai, ceasuri, colectarea rarităților și a început să fie patron al artelor.
A suferit periodic de crize de melancolie (depresie), lucru comun în dinastia Habsburg. Cu vârsta acestea s-au agravat și s-au manifestat prin izolare.
Ca și contemporana sa, Elisabeta I a Angliei, Rudolf a avut un șir de negocieri diplomatice pentru diverse căsătorii, dar nu s-a căsătorit niciodată. Istoricul A. L. Rowse a presupus că a fost homosexual. În timpul perioadelor sale de izolare autoimpusă, Rudolf a avut relații cu șambelanul Wolfgang von Rumpf și cu o serie de valeți. Unul dintre aceștia, Philip Lang, a domnit câțiva ani și a fost urât de către cei care doreau favoarea împăratului.[5] În plus, Rudolf a avut relații și cu femei; unele din ele au susținut că au fost însărcinate cu el.[4] Multe lucrări de artă comandate de Rudolf erau neobișnuit de erotice.[6]
Istoricii tradiționali au dat vina pe preocuparea lui Rudolf cu artele, științele oculte și alte interese personale ca motiv pentru dezastrele politice ale domniei sale .[7] Recent, istoricii au reevaluat acest punct de vedere și au văzut patronajul artelor și științelor oculte ca un triumf și o parte cheie a Renașterii, în timp ce eșecurile sale politice sunt văzute ca o încercare legitimă de a crea un imperiu unificat creștin, care a fost subminată de realitățile religioase, politice și intelectuale ale timpului.[7]
În 1602 Rudolf a comandat bijutierului său personal din Praga o nouă coroană din aur, bogat împodobită cu 8 diamante, rubine și perle, având în vârf un safir, coroană reprezentată în majoritatea tablourilor și frescelor evului mediu. Cele 8 diamante au o semnificație alegorică și mistică; 8 reprezintă numărul sfânt al biblicului Jerusalem, iar diamantul este simbolul lui Christos.
Pe cele patru fațete din aur masiv, reliefuri minuțios realizate îl reprezintă pe Rudolf al II-lea în postura de comandant suprem învingător al turcilor, precum și încoronările lui din Frankfurt (ca împărat romano-german), din Bratislava și Praga (ca rege al Ungariei și Boemiei). Din 1804 coroana lui Rudolf al II-lea a devenit coroana tuturor împăraților Austriei, însă nu a fost niciodată purtată la încoronări.
Rudolf a murit în 1612, la nouă luni după ce a fost deposedat de toată puterea efectivă de către fratele său mai tânăr, Matei, cu excepția titlului de Împărat al Sfântului Imperiu Roman Rudolf al II-lea.
Patron al artelorModificare
Rudolf a mutat capitala habsburgilor de la Viena la Praga în 1583. Rudolf iubea colecțiile de picturi și de multe ori s-a spus că stătea și se uita în extaz la o nouă lucrare ore în șir.[4] Nu a scutit nici o cheltuială pentru dobândirea marilor capodopere, cum ar fi cele ale lui Albrecht Dürer și Pieter Brueghel cel Bătrân. El a fost, de asemenea, patron al artelor pentru unii dintre cei mai buni artiști contemporani, care au produs în principal lucrări noi în stilul manierismului nordic, cum ar fi Bartholomeus Spranger, Hans von Aachen, Giambologna, Giuseppe Arcimboldo, Aegidius Sadeler, Roelant Savery și Adrian de Vries. Colecțiile lui Rudolf au fost dintre cele mai impresionante din Europa timpului său și deținea cea mai mare colecție de artă în stil manierism nordic.[7]
NoteModificare
Vezi șiModificare
- Listă de principi ai Transilvaniei
- Listă de voievozi ai Transilvaniei
- Listă de guvernatori ai Transilvaniei
- Listă de domnitori ai Transilvaniei