Palatinatul Elector

Palatinatul Elector
Palatinatul
Palatinatul Rinului
Pfalzgrafschaft bei Rhein
—  Stat⁠(d) al Sfântului Imperiu Roman  —
← 1085 – 1803 → → → → →
Drapel Stemă
După 1512 electoratul face parte din Cercul Electoral Renan indicat în maro.
Capitală	Heidelberg; Mannheim, din 1720
Limbă	germană
Guvernare
Formă de guvernare	Monarhie
Pfalzgraf (Conte palatin)
- 1085–95	Heinrich II de Laach (primul ''Pfalzgraf'')
- 1156–95	Conrad de Hohenstaufen
- 1353–90	Rupert I cel Roșu (primul Elector)
- 1742–1799	Karl Theodor, Elector de Bavaria
- 1799–1803	Maximilian Joseph, Duce de Zweibrücken (ultimul Pfalzgraf)
Istorie
Epoca istorică	Evul Mediu
Declasarea Comitatului Palatinatului Lotaringiei	1085
Obținerea statutului de electorat	1356
Pacea de la Westphalia	1648
Supunerea față de Bavaria	1777
Anexarea parțială de Franța
Incorporat în Baden	1803
Abolirea Sfântului Imperiu Roman	1806
În prezent parte din
Palatinatul Elector

Palatinatul Elector (în germană Kurpfalz) este denumirea teritoriului istoric aflat sub conducerea principelui elector de Rin, unul dintre cei șapte principi electori ai Sfântului Imperiu Roman. Teritoriile Palatinatului sunt încorporate astăzi landurilor germane Renania-Palatinat, Baden-Württemberg, Hessa și Bavaria, precum și regiunii Alsacia din Franța. Orașul de reședință al Palatinatului a fost Heidelbergul. După distrugerea acestuia de către trupele franceze (în contextul Războiului palatin de succesiune, cunoscut și ca Războiul de nouă ani), reședința Palatinatului a fost mutată în anul 1720 de la Heidelberg la Mannheim.

• 

  Castelul Heidelberg

• 

  Castelul Mannheim

Bibliografie

• Meinrad Schaab: Geschichte der Kurpfalz.
  • Bd. 1. Mittelalter. Kohlhammer, Stuttgart 1999, ISBN 3-17-015673-X.
  • Bd. 2. Neuzeit. Kohlhammer, Stuttgart 1992, ISBN 3-17-009877-2.