Palatinatul Elector
| Palatinatul Elector | |||||
| Palatinatul | |||||
| Palatinatul Rinului | |||||
| Pfalzgrafschaft bei Rhein | |||||
| — Stat(d) al Sfântului Imperiu Roman — | |||||
| |||||
| |||||
 După 1512 electoratul face parte din Cercul Electoral Renan indicat în maro. | |||||
| Capitală | Heidelberg; Mannheim, din 1720 | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| Guvernare | |||||
| Formă de guvernare | Monarhie | ||||
| Istorie | |||||
| Epoca istorică | Evul Mediu | ||||
| Declasarea Comitatului Palatinatului Lotaringiei | 1085 | ||||
| Obținerea statutului de electorat | 1356 | ||||
| Pacea Westfalică | 1648 | ||||
| Supunerea față de Bavaria | 1777 | ||||
| Anexarea parțială de Franța | |||||
| Incorporat în Baden | 1803 | ||||
| Abolirea Sfântului Imperiu Roman | 1806 | ||||
Modifică date / text  | |||||
.svg)
Palatinatul Elector (în germană Kurpfalz) este denumirea teritoriului istoric aflat sub conducerea principelui elector de Rin, unul dintre cei șapte principi electori ai Sfântului Imperiu Roman.
IstorieModificare
Din anul 1093 Henric de Laach a fost primul conte palatin al Rinului (Pfalzgraf bei Rhein).[1] Prin Bula de Aur din 1356 domnitorii au primit și titlul de principe elector (Kurfürst).[2]
Orașul de reședință al Palatinatului a fost Heidelbergul.[3] După distrugerea acestuia de către trupele franceze (în contextul Războiului palatin de succesiune, cunoscut și ca Războiul de nouă ani), reședința Palatinatului a fost mutată în anul 1720 de la Heidelberg la Mannheim.[4]
Ultimul domnitor Carol Teodor a moștenit în 1777 Bavaria datorită unui contract al Casei de Wittelsbach din 1329.[5] Dar a trebuit să se mute la München.[6] În timpul lui Napoleon Bonaparte Palatinatul a fost desființat.[7]
Teritoriile Palatinatului sunt încorporate astăzi landurilor germane Renania-Palatinat, Baden-Württemberg, Hessa și Bavaria, precum și regiunii Alsacia din Franța.
Castelul Schwetzingen, reședința de vară
Conți palatini / principi electoriModificare
| Nume | Casa | Domnie |
|---|---|---|
| Henric de Laach | Wigeric | conte palatin 1085/1087–1095 |
| Siegfried de Ballenstedt | Ascania | conte palatin 1095/1097–1113 |
| Gottfried de Calw | Calw | conte palatin 1113–1129 |
| Wilhelm de Ballenstedt | Askanier | conte palatin 1126–1140 |
| Otto I. de Salm | Salm | conte palatin 1136–1140 |
| Henric Jasomirgott | Babenberg | conte palatin 1140–1141 |
| Hermann de Stahleck | Stahleck | conte palatin 1142/1143–1156 |
| Conrad | Staufen | conte palatin 1156–1195 |
| Henric cel Bătrân | Welf | conte palatin 1195–1212/1213 |
| Henric cel Tânăr | Welf | conte palatin 1212/1213–1214 |
| Ludovic I | Wittelsbach | conte palatin 1214–1231 |
| Otto al II-lea, cel Ilustru | Wittelsbach | conte palatin 1214/1228–1253 |
| Henric (XIII.) | Niederbayern (Wittelsbach) | conte palatin 1253–1255 |
| Ludovic al II-lea, cel Strict | Oberbayern (Wittelsbach) | conte palatin 1253–1294 |
| Rudolf I | Oberbayern (Wittelsbach) | conte palatin 1294–1317 |
| Ludovic (al IV-lea) | Oberbayern (Wittelsbach) | conte palatin 1294/1301–1329 |
| Rudolf al II-lea, cel Orb | Palatinat (Wittelsbach) | conte palatin 1329–1353 |
| Rupert I | Palatinat (Wittelsbach) | conte palatin / principe elector 1329–1390 |
| Rupert al II-lea | Palatinat (Wittelsbach) | principe elector 1390–1398 |
| Rupert al III-lea | Palatinat (Wittelsbach) | principe elector 1398–1410 |
| Ludovic al III-lea | Wittelsbach | principe elector 1410–1436 |
| Ludovic al IV-lea | Wittelsbach | principe elector 1436–1449 |
| Filip cel Onest | Wittelsbach | principe elector 1449–1451 und 1476–1508 |
| Frederic cel Victorios | Wittelsbach | principe elector 1451–1476 |
| Ludovic al V-lea | Wittelsbach | principe elector 1508–1544 |
| Frederic al II-lea | Wittelsbach | principe elector 1544–1556 |
| Otto-Henric | Wittelsbach | principe elector 1556–1559 |
| Frederic al III-lea | Wittelsbach | principe elector 1559–1576 |
| Ludovic al IV-lea | Wittelsbach | principe elector 1576–1583 |
| Frederic al IV-lea | Wittelsbach | principe elector 1583–1610 |
| Frederic al V-lea | Wittelsbach | principe elector 1610–1623 |
| Maximilian I | Wittelsbach | principe elector 1623–1648 |
| Carol I Ludovic | Wittelsbach | principe elector 1648–1680 |
| Carol al II-lea | Wittelsbach | principe elector 1680–1685 |
| Filip Wilhelm | Wittelsbach | principe elector 1685–1690 |
| Ioan Wilhelm | Wittelsbach | principe elector 1690–1716 |
| Carol al III-lea Filip | Wittelsbach | principe elector 1716–1742 |
| Carol al IV-lea Teodor | Wittelsbach | principe elector 1742–1777 |
NoteModificare
- ^ de Heinrich (II.) Graf von Laach, Deutsche Biographie
- ^ de Kurfürsten, Historisches Lexikon Bayerns
- ^ Heidelberg, fața romantică a Germaniei, Adevărul, 10 octombrie 2021
- ^ de Das Mannheimer Schloss, Landesbildungsserver Baden-Württemberg
- ^ de Hausvertrag von Pavia, Haus der bayerischen Geschichte
- ^ de Die Territorien der Wittelsbacher 1777, Haus der bayerischen Geschichte
- ^ de "Napoleon war der Totengräber", Rhein-Neckar-Zeitung, 18 august 2019
BibliografieModificare
- Meinrad Schaab: Geschichte der Kurpfalz.
- Bd. 1. Mittelalter. Kohlhammer, Stuttgart 1999, ISBN 3-17-015673-X.
- Bd. 2. Neuzeit. Kohlhammer, Stuttgart 1992, ISBN 3-17-009877-2.
Legături externeModificare
Materiale media legate de Palatinatul Elector la Wikimedia Commons
- de Kurpfalz: Politische Geschichte, Historisches Lexikon Bayerns