Împărați ai Sfântului Imperiu Roman

Titlul de Sfânt Împărat Roman (germană : Heilige Römischer Kaiser, latină : Sacrum Romanorum Imperator, engleză : Holy Roman Emperor) era un titlu medieval purtat de împăratul ales al Sfântului Imperiu Roman. Acest stat era unul din cele trei state continuatoare al Imperiului carolingian, Carol cel Mare fiind primul împărat (carolingian) al Occidentului, încoronat de către Papa Leon al III-lea pe data de 25 decembrie 800. După moartea lui acestuia în 814, Imperiul a fost în cele din urmă divizat, în 843, prin Tratatul de la Verdun, în:

Titlul de împărat (împărat romano-catolic) carolingian a fost purtat de o serie de regi franci ai imperiului franc (sau ai regatelor succesoare) până în anul 962. În 962, după urcarea în anul 936 pe tronul regatului Franciei Răsăritene a lui Otto I, a luat ființă Sfântul Imperiu Roman, ai cărui conducători deveneau regii germani, care după ce erau aleși Regi ai Germaniei, mergeau la Roma spre a fi încoronați de către Papă ca împărați. Otto I a fost primul împărat al Sfântului Imperiu Roman, între 962-973. Ultimul împărat romano-german care a fost încoronat de papă a fost Carol Quintul, la 1530, după acesta titlul fiind de împărat ales al romanilor (latină : electus Romanorum imperator).

CarolingieniModificare

Casa GuideschiModificare

CarolingieniModificare

OttonieniModificare

SaliciModificare

SupplinburgiModificare

StauferiModificare

WelfiModificare

StauferiModificare

LuxemburgModificare

WittelsbachModificare

LuxemburgModificare

HabsburgiModificare

WittelsbachModificare

Habsburg-LorenaModificare

Vezi șiModificare