Otto al III-lea al Sfântului Imperiu Roman
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Otto al III-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman | |
 Otto al III-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 980 e.n.[1][2][3][4]  Klever Reichswald[*], Germania |
| Decedat | (22 de ani) Civita Castellana[*], Italia |
| Înmormântat | Domul din Aachen |
| Cauza decesului | malarie |
| Părinți | Otto al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman Theofano |
| Frați și surori | Matilda of Germany, Countess Palatine of Lotharingia[*] Sophia I[*] Adelaide I[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Sfântul Imperiu Roman |
| Religie | creștinism |
| Ocupație | scriitor conducător[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Dinastia Ottoniană |
| Împărat al Sfântului Imperiu Roman | |
| Domnie | – |
Modifică date / text  | |
Otto al III-lea (n. 980 e.n.,[1][2][3][4] Klever Reichswald[*], Germania – d. , Civita Castellana[*], Italia) a fost cel de-al patrulea conducător al dinastiei saxone sau Ottoniene, fiul lui Otto al II-lea și al reginei Theophanu, nepoata împăratului bizantin Ioan I Tzimiskes. A fost încoronat Rege al Germaniei în 983 la moartea tatălui său și încoronat în Catedrala din Aachen în 983 la vârsta de 3 ani. Henric al II-lea de Bavaria, fratele lui Otto cel Mare, a încercat cu ajutorul regelui Franței să obțină regența, dar în cele din urmă aceasta revine mamei sale. Aceasta nu continuă politica imperialistă a soțului său, ci caută să întărească relația dintre Biserică și Imperiu. La moartea mamei sale în 991, bunica lui Otto, Adelaida de Italia a devenit regentă până la majoratul acestuia în 994.
Politica sa era de resuscitare a gloriei trecute a Romei antice, cu el în fruntea unui stat teocratic. În 996 vine în Italia pentru a înnăbuși o serie de revolte și este încoronat Rege al Italiei la Pavia și Împărat la Roma pe data de 21 mai. În anii următori s-a implicat în lupta dintre Papa Grigore al V-lea și Antipapa Ioan al XVI-lea. Își stabilește reședința la Roma și a resuscitat o serie de cutume romane și bizantine în cadrul curții sale. În anul 1000 consfințește încoronarea lui Ștefan I ca Rege al Ungariei.
În 1002, moare în condiții ciudate în timp ce se întorcea spre Roma dintr-o campanie împotriva rebeliunii din Tibur. A fost urmat de către Henric al II-lea, fiul lui Henric al II-lea de Bavaria, ultimul membru al dinastiei Ottoniene.
NoteModificare
- ^ a b „Otto al III-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Emp. of Germany Otho III, LIBRIS, accesat în
- ^ a b Holy Roman Emperor Otto III, Faceted Application of Subject Terminology, accesat în
- ^ a b Otto (Otto III.), Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
| Predecesor: Otto II |
Rege al Germaniei 983 - 1002 |
Succesor: Henric II |
| Predecesor: Otto II |
Sfânt Împărat Roman 996 - 1002 |
Succesor: Henric II |
| Predecesor: Otto II |
Rege al Italiei 996 - 1002 |
Succesor: Henric II |