Deschide meniul principal
Otto al III-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Meister der Reichenauer Schule 002.jpg
Otto al III-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Date personale
Născut980 e.n.[1][2][3] Modificați la Wikidata
Klever Reichswald[*], Germania Modificați la Wikidata
Decedat (22 de ani) Modificați la Wikidata
Civita Castellana[*], Italia Modificați la Wikidata
ÎnmormântatDomul din Aachen Modificați la Wikidata
Cauza decesuluimalarie Modificați la Wikidata
PărințiOtto al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Theofano Modificați la Wikidata
Frați și suroriMatilda of Germany, Countess Palatine of Lotharingia[*]
Sophia I[*]
Adelaide I[*] Modificați la Wikidata
CetățenieBanner of the Holy Roman Emperor with haloes (1400-1806).svg Sfântul Imperiu Roman Modificați la Wikidata
Religiecreștinism Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
conducător[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăDinastia Ottoniană
Împărat al Sfântului Imperiu Roman Modificați la Wikidata
Domnie –
Otto III.

Otto al III-lea (n. 980 e.n.,[1][2][3] Klever Reichswald[*], Germania – d. , Civita Castellana[*], Italia) a fost cel de-al patrulea conducător al dinastiei saxone sau Ottoniene, fiul lui Otto al II-lea și al reginei Theophanu, nepoata împăratului bizantin Ioan I Tzimiskes. A fost încoronat Rege al Germaniei în 983 la moartea tatălui său și încoronat în Catedrala din Aachen în 983 la vârsta de 3 ani. Henric al II-lea de Bavaria, fratele lui Otto cel Mare, a încercat cu ajutorul regelui Franței să obțină regența, dar în cele din urmă aceasta revine mamei sale. Aceasta nu continuă politica imperialistă a soțului său, ci caută să întărească relația dintre Biserică și Imperiu. La moartea mamei sale în 991, bunica lui Otto, Adelaida de Italia a devenit regentă până la majoratul acestuia în 994.

Politica sa era de resuscitare a gloriei trecute a Romei antice, cu el în fruntea unui stat teocratic. În 996 vine în Italia pentru a înnăbuși o serie de revolte și este încoronat Rege al Italiei la Pavia și Împărat la Roma pe data de 21 mai. În anii următori s-a implicat în lupta dintre Papa Grigore al V-lea și Antipapa Ioan al XVI-lea. Își stabilește reședința la Roma și a resuscitat o serie de cutume romane și bizantine în cadrul curții sale. În anul 1000 consfințește încoronarea lui Ștefan I ca Rege al Ungariei.

În 1002, moare în condiții ciudate în timp ce se întorcea spre Roma dintr-o campanie împotriva rebeliunii din Tibur. A fost urmat de către Henric al II-lea, fiul lui Henric al II-lea de Bavaria, ultimul membru al dinastiei Ottoniene.

NoteModificare

  1. ^ a b „Otto al III-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b Emp. of Germany Otho III, LIBRIS, accesat în  
  3. ^ a b Holy Roman Emperor Otto III, Faceted Application of Subject Terminology, accesat în  


Predecesor:
Otto II
Rege al Germaniei
983 - 1002

Succesor:
Henric II


Predecesor:
Otto II
Sfânt Împărat Roman
996 - 1002

Succesor:
Henric II


Predecesor:
Otto II
Rege al Italiei
996 - 1002

Succesor:
Henric II