Henric al II-lea de Bavaria
| Henric al II-lea de Bavaria | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 951 d.Hr.[1]  |
| Decedat | (44 de ani) Bad Gandersheim, Saxonia Inferioară, Germania |
| Înmormântat | Stiftskirche (Bad Gandersheim)[*] |
| Părinți | Henric I de Bavaria[2] Judith, ducesă de Bavaria |
| Frați și surori | Hadwiga de Suabia Gerberga II[*] |
| Căsătorit cu | Gisela of Burgundy[*] |
| Copii | Henric al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman[2] Ghizela de Bavaria[2] Bruno de Augsburg[*][2] Brigitta of Bavaria[*][2] Arnoldo di Sassoni[*][2] |
| Ocupație | suveran[*] |
| Limbi vorbite | limba germană |
| Activitate | |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | duce |
| Familie nobiliară | Dinastia Ottoniană |
| Duce al Bavariei | |
Modifică date / text  | |
Henric al II-lea (supranumit "cel Certăreț") (n. 951–d. cca. 995) a fost duce de Bavaria și margraf de Verona în mai multe rânduri, începând din anul 955.
Henric a fost fiul ducelui Henric I de Bavaria cu soția sa Judith.
El a succedat tatălui său de la vârsta de 4 ani, sub tutela mamei sale. Soția sa a fost Gisela de Burgundia, după care în 974 a început acțiunea de a-l înlătura pe regele Otto al II-lea de pe tronul Germaniei. Căzut prizonier la Ingelheim, a reușit să scape și a instigat Bavaria la revoltă, însă a fost înfrânt în 976 și spoliat de ducatul său. După Războiul celor Trei Henrici din 978, Henric a fost trecut sub custodia episcopului de Utrecht. Drept consecință a revoltei sale, Bavaria a pierdut mărcile din sud-est, inclusiv Austria.
După moartea lui Otto al II-lea, Henric a fost eliberat din captivitate și a încercat din nou să uzurpe tronul Germaniei, răpindu-l pe minorul Otto al III-lea. Deși a eșuat în tentative de a prelua controlul asupra Germaniei, Henric de Bavaria a reușit să reocupe Bavaria.
Fiica sa Gisela a fost căsătorită cu regele Ștefan I al Ungariei, în vreme ce fiul său, Henric a devenit împărat romano-german, sub numele de Henric al II-lea.