Henric al II-lea al Sfântului Imperiu Roman

Henric al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Date personale
Născut	6 mai 973 d.Hr. Bad Abbach, Bavaria, Germania
Decedat	13 iulie 1024 (51 de ani) Grone⁠(d), Saxonia Inferioară, Germania
Înmormântat	Bamberger Dom[*][[Bamberger Dom (Roman Catholic cathedral in Bamberg, Germany)|​]]
Părinți	Henric al II-lea de Bavaria Ghisela de Burgundia[*]​
Frați și surori	Bruno de Augsburg[*]​ Ghizela de Bavaria Brigitta de Bavaria[*]​
Căsătorit cu	Cunigunda de Luxemburg
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	conducător[*]​ Împărat
Limbi vorbite	limba latină
Apartenență nobiliară
Titluri	duce
Familie nobiliară	Dinastia Ottoniană
Împărat romano-german
Domnie	14 februarie 1014 – 13 iulie 1024
Predecesor	Otto al III-lea al Sfântului Imperiu Roman
Succesor	Conrad al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Lista regilor Italiei medievale
Domnie	15 mai 1004 – 13 iulie 1024
Rege al Romanilor
Domnie	7 iunie 1002 – 13 iulie 1024
Duce al Bavariei
Domnie	995 d.Hr. – 1004

Henric al II-lea, supranumit cel Sfânt, (n. 6 mai 973 – d. 13 iulie 1024, Göttingen) a fost cel de-al cincilea și ultimul conducător care a provenit din dinastia ottoniană (numită și dinastia saxonă). A fost încoronat rege romano-german în 1002, rege al Italiei în 1004 și împărat al Sfântului Imperiu Roman în 1014 la Roma. A fost fratele Ghizelei de Bavaria, soția regelui Ștefan I al Ungariei, care a fost nevoită să se întoarcă în Bavaria după moartea soțului ei.

Henric al II-lea

Pentru alte sensuri, vedeți Henric al II-lea.

Date biografice

A fost fiul lui Henric al II-lea de Bavaria, nepotul lui Otto cel Mare. A petrecut mare parte din copilărie în exil, ceea ce l-a făcut să fie foarte apropiat de biserică, unul din locurile sale preferate de refugiu. După împăcarea tatălui său cu regenții lui Otto al II-lea, acesta a revenit pe tronul ducal bavarez, iar la moartea sa, Henric a devenit duce de Bavaria, cu numele de Henric al IV-lea, în 995. În 1002, în timp ce se îndrepta spre Roma pentru a-l ajuta pe vărul său, împăratul Otto al III-lea, să recucerească orașul, acesta din urmă moare. Știind că succesiunea va fi disputată, Henric intră în posesia însemnelor regale iar în 7 iunie 1002 este încoronat rege al Germaniei la Mainz.

În următorii ani își consolidează puterea în Germania după care revine în Italia și recuperează coroana de rege de la Arduin ce fusese numit rege de o fracțiune opusă lui Henric. Este încoronat la Pavia pe data de 15 mai 1004. În 1013 Arduin se răscoală din nou iar Henric revine în Italia, în anul următor fiind încoronat Împărat la Roma de către papa Benedict al VIII-lea. În 1020 revine în Italia pentru o a treia campanie împotriva bizantinilor din sudul peninsulei.

Cea mai importantă acțiune a sa ca împărat a fost în domeniul ecleziastic, acesta reformând relațiile dintre biserică și stat, și administrația ecleziastică din imperiu. A susținut episcopii în fața călugărilor, ajutându-i pe aceștia să își definească controlul asupra unor teritorii vaste. Pentru a evita problemele de moștenire, a susținut puternic celibatul, ceea ce a făcut ca episcopii să fie loiali împăratului de la care primeau puterea. În 1007 a fondat Dieceza de Bamberg, un important centru de educație și artă.

A murit în 1024, nelăsând urmași, probabil datorită unui jurământ de castitate luat împreună cu soția sa Cunigunda de Luxemburg. A fost ultimul membru al dinastiei ottoniene, fiind urmat de Conrad al II-lea, primul monarh din dinastia salică, strănepotul uneia dintre fiicele lui Otto cel Mare. A fost canonizat sfânt în 1146 probabil în timpul lui Clement al II-lea.

Galerie de imagini

• 
  Sarcofagul perechii imperiale Henric al II-lea și Cunigunda în Domul din Bamberg

Predecesor: Henric II	Duce de Bavaria 995 - 1005	Succesor: Henric V
Predecesor: Otto III	Rege al Germaniei 1002 - 1024	Succesor: Conrad II
Predecesor: Otto III	Sfânt Împărat Roman 1014 - 1024	Succesor: Conrad II
Predecesor: Arduin	Rege al Italiei 1004 - 1024	Succesor: Conrad II