Zeciuială
Zeciuiala (sinonim: dijmă) a fost un impozit anual egal cu a zecea parte din produsele obținute prin muncă proprie, care trebuia predat cuiva.
Dijma era o dare feudală în natură care reprezintă a zecea parte din produsele principale, percepută de proprietarii feudali de la țăranii dependenți; (mai târziu) formă de rentă funciară feudală care consta în cedarea de către țăran proprietarului funciar a unei părți din producția obținută de pe bucata de pământ primită de la acesta spre a fi lucrată.
În Evul Mediu în Transilvania, această dijmă, care era plătită Bisericii catolice de către țăranii liberi, iobagi, târgoveți și micii nobili purta denumirea de "decima",[1] (din latină decima pars cu sensul de "a zecea parte").
Alte sinonime pentru zeciuială sunt: azeace, azeciuire, madea[2], desetină[3].
Note modificare
- ^ Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998
- ^ Dicționar de sinonime, Mircea și Luiza Seche, Editura Litera Internațional, 2002
- ^ Noul dicționar explicativ al limbii române, Litera Internațional, Editura Litera Internațional, 2002
Vezi și modificare
Legături externe modificare
- „Zeciuiálă” la DEX online
Acest articol despre un subiect legat de istoria României este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa.