Portal:Neptun

Astronomie

Galaxii

Stea

Planetă

Gaură neagră

Calea Lactee

Sistemul solar

Soare

Mercur

Venus

Terra

Luna

Marte

Centura de asteroizi

Jupiter

Saturn

Uranus

Neptun

Centura Kuiper

Norul lui Oort

Bine ați venit în Portalul Neptun!
Acest Portal își propune să prezinte informații despre Neptun.

modificare

Neptun

Neptun este a opta planeta de la Soare din sistemul solar. Numită după zeul roman al mării, este a patra planetă după diametru și a treia după masă. Neptun are o masă de 17 ori mai mare decât cea a Pământului și puțin mai mare decât masa lui Uranus, care este de 15 ori mai greu decât Pământul, dar nu la fel de dens. Neptun orbitează în jurul Soarelui la o distanță de 30,1 unități astronomice, ceea ce înseamnă că orbita sa este de aproximativ 30 de ori mai mare decât orbita Pământului. Simbolul astronomic al lui Neptun este ♆, o variantă modificată a tridentului zeului Neptun.

Neptun a fost prima planetă găsită prin calcule matematice. Planeta Neptun a fost descoperită din cauza perturbărilor gravitaționale din orbita lui Uranus care l-au condus pe Alexis Bouvard să presupună existența unei a opta planete. Neptun a fost ulterior observat pe 23 septembrie 1846 de Johann Galle, la o distanță de mai puțin de un grad de poziția prezisă de calculele lui Urbain Le Verrier. La scurt timp după aceasta a fost descoperit și satelitul său Triton. Alți 12 sateliți au fost descoperiți în secolul al XX-lea. La 25 august 1989, sonda spațială Voyager 2 a trecut prin vecinătatea planetei.

Neptun are o compoziție asemănătoare cu cea a lui Uranus, compozițiile ambelor planete fiind diferite de ale giganților gazoși mai mari, Jupiter și Saturn. Atmosfera lui Neptun este asemănătoare cu cea a lui Jupiter și Saturn prin faptul că este compusă în principal din hidrogen, heliu, urme de hidrocarburi și posibil azot, dar are proporții mai mari de apă, amoniac și metan. Astronomii îi clasifică uneori pe Neptun și Uranus ca „giganți de gheață” cu scopul de a sublinia aceste distincții. Interiorul lui Neptun, ca și în cazul lui Uranus, este compus în principal din roci și gheață. Urmele de metan din straturile superioare ale atmosferei, în mare parte, îi dau un aspect albăstriu planetei. citește mai mult...

modificare

Articole selectate

Marea Pată Întunecată (cunoscută și sub numele de GDS-89, de la Great Dark Spot - 1989) a fost una din seriile de pete întunecate de pe Neptun, asemănătoare cu Marea Pată Roșie de pe Jupiter. GDS-89 a fost prima pată mare întunecată de pe Neptun care urma să fie observată în 1989 de către sonda spațială a NASA Voyager 2. La fel ca pata de pe Jupiter, marile pete întunecate sunt furtuni anticiclonice. Cu toate acestea, interiorul lor este relativ fără nor și, spre deosebire de pata lui Jupiter, care a durat sute de ani, durata lor de viață pare să fie mai scurtă, formându-se și risipindu-se o dată la câțiva ani. Bazându-se pe observațiile făcute de Voyager 2 și de atunci de telescopul spațial Hubble, Neptun pare să-și petreacă oarecum mai mult de jumătate din timpul său de rotație în jurul soarelui cu o mare pată întunecată. Aproape tot ceea ce se știe despre Neptun se bazează pe cercetarea efectuată de Voyager 2.

Pata întunecată având o formă eliptică (cu dimensiunile inițiale de 13.000 × 6.600 km sau 8.100 × 4.100 mile) al GDS-89 a avut aproximativ aceeași dimensiune ca și Pământul și a fost asemănător, în general, cu aspectul Marii Pete Roșii de pe Jupiter. În jurul acestuia, vânturile au fost măsurate suflând cu până la 2.400 kilometri pe oră, cea mai mare viteză din sistemul solar. Marea Pată Întunecată este considerată a reprezenta o gaură în norul de metan al lui Neptun. Pata a fost observată la momente diferite, cu dimensiuni și forme diferite.

citește mai mult...

Inelele lui Neptun constau în principal din cinci inele principale descoperite în 1989 de către nava spațiala Voyager 2. După densitatea lor, sunt comparabile cu porțiuni mai puțin dense ale inelelor principale ale planetei Saturn, cum ar fi inelul C și diviziunea Cassini. O mare parte din sistemul inelar al planetei Neptun conține foarte puțină materie și se aseamănă mai mult cu sistemului de inele al planetei Jupiter. Inelele lui Neptun sunt numite după astronomi care au depus o muncă importantă în studiul acestei planete: Johann Gottfried Galle, Urbain Le Verrier, William Lassell, François Arago și John Couch Adams. Neptun are, de asemenea, un inel subțire fără nume, care coincide cu orbita satelitului planetei, Galatea.

citește mai mult...

modificare

Biografie selectată

Johann Gottfried Galle (n. 9 iunie 1812, Radis - d. 10 iulie 1910, Potsdam) a fost un astronom german. Galle a studiat la Universitatea din Berlin în perioada 1830-33. Asistat de studentul Heinrich Louis d'Arrest, a fost prima persoană din lume care a văzut în cunoștință de cauză planeta Neptun, pe 23 septembrie 1846. El a folosit calculele lui Urbain Le Verrier pentru a ști unde să se uite.

Din 1835 și până în 1851, Galle a lucrat la Observatorul din Berlin ca adjunct al directorului Johann Franz Encke. În 1851 a devenit profesor de astronomie și director al Observatorului Breslau (acum în Wrocław, Polonia). Galle a ocupat funcția de director până în 1897.

În septembrie 1846, Galle a primit de la Urbain Le Verrier, directorul Observatorului din Paris, calculele acestuia privind poziția probabilă a unei noi planete. În termen de o oră de la începerea căutărilor, Galle și colegul său Heinrich d'Arrest (1822-1875) au descoperit astrul Neptun la mai puțin de 1° față de poziția calculată de Le Verrier.

Johann Gottfried Galle a a studiat Inelele lui Saturn și a fost primul care a descoperit inelul C (așa-numitul inel Crêpe), un inel interior din jurul Saturnului, în anul 1838. citește mai mult...

modificare