Triton (satelit)
| Triton | |
.jpg) Mozaic din fostografii a emisferei subneptuniene a lui Triton făcută de Voyager 2. Luminos, punțin rozovior, în capul polar de sud în partea de jos este format din ghețuri de azot și metan și este pătat de depunerile de praf lăsate de gheizerul gazos de azot. În regiunea cea mai închisă de pe Triton este așa numita „cantaloupe terrain” și caracteristici criovulcanice și tectonice. În partea dreaptă de jos sunt niște pete neagre („petele ciudate”). | |
| Denumiri alternative | Neptun I |
|---|---|
| Numit după | Triton |
| Date generale | |
| Descoperire | William Lassell, 10 octombrie 1846 |
| Caracteristicile orbitei | |
| Semiaxa mare | 354.759 km[1] |
| Excentricitatea | 0,000 016[2] |
| Perioada siderală | −5,876854 zile[2] |
| Viteza medie pe orbită | 10.880 km/s |
| Înclinarea față de ecliptică | 129,812°[3][4] |
| Înclinarea față de ecuator | 156,885° (la ecuatorul lui Neptun)[3][4] |
| Date fizice | |
| Raza medie | 1353,4 ± 0,9 km[5] (0,2122 Pământ) |
| Aria suprafeței | 23 018 000 km2[a] |
| Volum | 10 384 000 000 km3[b] |
| Masa | 2,14×1022 kg (0,003 59 Pământ)[c] |
| Densitatea medie | 2,061 g/cm3[5] |
| Accelerația gravitațională la suprafață | 0,779 m/s2[d] |
| Viteza de eliberare | 1,455 km/s[e] |
| Perioada rotației siderale | 5 zile, 21 ore, 2 min, 53 sec[6] |
| Înclinarea ecuatorului pe orbită | 129,608° (la orbita lui Neptun) |
| Albedo | 0,76[5] |
| Temperatura la suprafață | 38 K[6] |
| Presiunea atmosferei | 1,4–1,9 Pa[6] (1/70 000 din presiunea de la suprafața Pământului)[7] |
| Magnitudine absolută | −1,2[8] |
| Magnitudine aparentă | 13,47[9] |
Modifică text  | |
Triton este cel mai mare satelit natural, neregulat a lui Neptun, el fiind descoperit pe 10 octombrie 1846 de către William Lassell, la doar 17 zile după descoperirea planetei Neptun. Triton este cel mai mare satelit din sistemul solar cu o orbită retrogradă, rotindu-se în direcția opusă de rotație a planetei. Cu un diametru de 2.700 km, el este al șaptelea cel mai mare satelit din sistemul solar. Din cauza că are o orbită retrogradă și o compoziție asemănătoare cu a lui Pluto, se crede că Triton a fost capturat din centura Kuiper.[10] Suprafața lui Triton în cea mai mare parte este din azot înghețat, cu un înveliș din apă înghețată,[11] o manta de gheață și un nucleu substanțial din rocă și metal.[6] Nucleul reprezintă două treimi din masa totală a satelitului. Triton are o densitate medie de 2,061 g/cm3[5] și este compus din aproximativ 15-35% apă înghețată.[6]
Triton face parte din puținii sateliți cunoscuți din sistemul solar ca fiind geologic activ. În consecință, suprafața sa este relativ tânără, cu o istorie geologică complexă relevată în complicate și misterioase criovulcane și terenuri tectonice.[6] Pe o parte din crusta sa sunt gheizere care se crede că erup cu azot.[7] Triton are o atmosferă rarefiată de azot, presiunea fiind mai puțin de 1/70.000 de presiuni a atmosferei Pământului la nivelul mării.[7]
NoteModificare
- ^ Suprafața a fost obținută cu ajutorul razei r: 4*pi*r2.
- ^ Volumul v a fost obținută cu ajutorul razei r: 4/3*pi*r3.
- ^ Masa m a fost obținută cu ajutorul densității d și volumului v: m=d*v.
- ^ Gravitația la suprafață a fost obținură cu ajutorul masei m, constantei gravitaționale g și razei r: g*m/r2 .
- ^ Viteză de eliberare a fost obținură cu ajutorul masei m, constantei gravitaționale g și razei r: sqrt((2*g*m)/r).
NoteModificare
- ^ „Planetary Satellite Mean Orbital Parameters”. Jet Propulsion Laboratory, California Institute of Technology.
- ^ a b David R. Williams (). „Neptunian Satellite Fact Sheet”. NASA. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
- ^ a b
Jacobson, R. A. — AJ (2009 April 3). „Planetary Satellite Mean Orbital Parameters”. JPL satellite ephemeris. JPL (Solar System Dynamics). Accesat în 2011-10-26. Verificați datele pentru:
|date=(ajutor) Arhivat la la WebCite - ^ a b
doi:10.1088/0004-6256/137/5/4322 10.1088/0004-6256/137/5/4322
Această referință va fi completată automat în următoarele minute. Puteți sări peste perioada de așteptare sau puteți extinde citarea manual - ^ a b c d „Planetary Satellite Physical Parameters”. JPL (Solar System Dynamics). Arhivat din originalul de la . Accesat în .
- ^ a b c d e f McKinnon, William B.; Kirk, Randolph L. (). „Triton”. În Lucy Ann Adams McFadden, Lucy-Ann Adams, Paul Robert Weissman, Torrence V. Johnson. Encyclopedia of the Solar System (ed. 2nd). Amsterdam; Boston: Academic Press. pp. 483–502. ISBN 978-0-12-088589-3.
- ^ a b c „Neptune: Moons: Triton”. NASA. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
- ^
Fischer, Daniel (12.2.2006). „Kuiperoids & Scattered Objects”. Argelander-Institut für Astronomie. Arhivat din originalul de la 2011-10-05. Accesat în 2008-07-01. Verificați datele pentru:
|date=(ajutor) - ^ „Classic Satellites of the Solar System”. Observatorio ARVAL. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
- ^ Craig B Agnor, Douglas P Hamilton (). „Neptune's capture of its moon Triton in a binary–planet gravitational encounter”. Nature. 441 (7090): 192–194. Bibcode:2006Natur.441..192A. doi:10.1038/nature04792. PMID 16688170.
- ^
Prockter, L. M. (). „A shear heating origin for ridges on Triton” (PDF). Geophysical Research Letters. 32 (14): L14202. Bibcode:2005GeoRL..3214202P. doi:10.1029/2005GL022832. Accesat în . Citare cu parametru depășit
|coauthors=(ajutor)
Legături externeModificare
- en Profilul lui Triton la NASA's Solar System Exploration site
- en Pagina lui Triton la The Nine Planets
- en Pagina lui Triton (inclusiv labelled Triton map) la Views of the Solar System
- en Animație a rotației lui Triton de la National Oceanic and Atmospheric Administration site
- en Imaginea lui Triton de la Planetary Photojournal
- en Nomenclatura lui Triton de la USGS Planetary Nomenclature web site
- en Paul Schenk's imagini 3D și flyover video despre Triton
- en Ted Stryk processed Triton Cresent Triton
